%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
După multă, multă vreme, ieri am luat-o pe jos în celebrul nostru cartier. Și maÈ™ina asta uneori e o binecuvântare, alteori e blestem. E blestem pentru că atunci când mergi cu maÈ™ina nu poÈ›i observa chestiuni interesante din lumea noastră. E o trecere grăbită în care ratezi lucruri cu care nu te vei mai întâlni niciodată.
AÈ™adar, mi-am lăsat maÈ™ina È™i am luat-o pe jos. Dacă în urmă cu 15 ani străzile cartierului meu arătau de parcă ar fi fost bombardate, astăzi majoritatea străzilor sunt asfaltate. Bun lucru. Am văzut că au apărut È™i ceva trotuare. Dar înguste trotuarele de parcă cei care le-au făcut aveau 25 de kg de persoană, cu ambalaj cu tot. Dacă arăți normal È™i È›ii un copil de mână, pur È™i simplu nu încapi pe trotuar. Dacă până ieri mă enervam pe oamenii din Ali-Baba că nu se urcă pe trotuar atunci când vine o maÈ™ină, acum îi înÈ›eleg perfect!
Am observat că au răsărit muuulte case. Case frumoase, cu etaj, cu mansarde. Garduri înalte, porÈ›i orinetale cu formă de versace. Păcat că sunt goale casele. Au mers concitadinii mei prin Eruropa, muncesc acolo de ani de zile, investesc în case mari È™i frumoase la care pun camere È™i alarme pentru a le păzi. Proabil unii se vor întoarce, dar cei care au copii care sunt prinÈ™i în sistemul occidental, au învățat limba, merg la È™coală, pentru aceÈ™tia zero È™anse de întoarcere. Și atunci de ce să investeÈ™ti aici? Who knows. Nu cercetez aceste legi, că-nebunesc de le-nÈ›eleg. La mine pe stradă sunt 63 de case din care 33 sunt goale. Alea goale arată cel mai bine.
Totul e o goană după vânt È™i după nimicuri. Investim în noi de parcă am am fi veÈ™nici pe pământ. Hristos în noi nădejdea Slavei. Restul e deÈ™ertăciune!
Sali Sabri
