Soția pastorului Nicu Mărgăian a plecat în veșnicie!

Sora Dorina a plecat acasă!

Nu a trăit mulți ani, dar a trăit cu sens. Soție de păstor, și ce păstor (Nicu Mărgăian), sora Dorina a fost o luptătoare desăvârșită și o mamă cu un caracter de înaltă calitate. În opinia mea, soția unui pastor are o mare răsplată. Slujirea pe care aceasta o face din umbră este foarte valoroasă, de un real folos.

De la sutele de cămăși călcate lunar, până la nopțile nedormite, tone de mâncare pe care le face într-o viață, primirea de oaspeți, creșterea copiilor, prepararea ghiozdănelelor, spălatul hainelor, curățenia, slujbă de pedagog, psiholog, dar mai ales de mamă. Toate acestea au fost îndeplinite cu atâta căldură și mare responsabilitate. Ca o mamă desăvârșită, sora Dorina și-a îndrumat copiii pe drumul bun.

Prin natura slujirii, fratele Nicu (padre) fiind mult plecat, sora Dorina a știut să fie acel stâlp de susținere al casei, și a susținut-o bine. Asemenea femeii înțelepte din cartea Proverbe și-a zidit casa cu mare înțelepciune și hărnicie. Tot timpul preocupată, grijulie, familistă, responsabilă și serioasă.

Eu îi ziceam Madre. A fost ca o mamă pentru mine, iar fratele Nicu a fost al doilea tată și îi ziceam padre. În momentele grele ale vieții, pe când eram student în Arad, am avut atâta iubire și înțelegere din partea acestor oameni ai lui Dumnezeu, cât nu voi putea vreodată exprima în cuvinte. Cândva în anul doi de facultate urma să fim evacuați din gazda unde stăteam, pentru că se întorceau proprietarii acasă, iar ei mi-au dat cheia de la apartament și am stat câteva luni bune in casa lor, fără să pretindă vreun ban.

Ne doare plecarea dumneavoastră…! Ne dor amintirile slujirii dumneavoastră. Ați crescut mari niște copii minunați, slujitori, responsabili și implicați în viața cetății și a Împărăției. De când v-am cunoscut în Târgu Ocna, în urmă cu exact 20 de ani, am învățat multe de la voi. Ați fost în casa copilăriei noastre și va primeam ca pe niște îngeri.

Un om ca dvs. trebuia să trăiască mulți ani, să ne învețe multe, să ne crească frumos și drept, să ne copleșească cu grija părintească și inima de mamă. Nu înțelegem multe decizii ale Tatălui, dar asta nu ne împiedică să fim maturi și să acceptăm prin credință voia lui Dumnezeu ca fiind perfectă.

Voi, care ați cunoscut-o pe sora Dorina, aveți motive să vărsați lacrimi, plângeți un om, parcă și cerul e posomorât și trist că trebuie să ofere pământului o femeie prețioasă și înțeleaptă care a fost și rămâne un dar al lui Dumnezeu în amintirile noastre. Au ținut cu dinții de ea cerul și aparatele. Ne-am rugat mult pentru ea, din iubirea de a mai rămâne cu noi, dar iubirea divină a învins și Dumnezeu a câștigat lupta de a o avea lângă Sine.

Ați lăsat în urmă niște copii familiști, dar și o instituție serioasă, o grădiniță care livrează educație, care dă apoi școlii copii cu un start perfect. Deștepți, îngrijiți, cuminți și maleabili. Să știți că grădinița rămas pe mâini bune, se vor îngriji fetele de ea și o vor face cu credincioșie.

Biserica Penticostală din Agrișu Mare a pierdut un om, un reper pentru Împărăție.

Am mâncat de multe ori în casa voastră, am stat la masă cu copiii voștri, care mi-au fost ca frați de corp, nu am simțit mare diferență, cum că aș fi un străin. Am dormit la voi în casă, am fost aprovizionat cu haine, veselă, masă și alte lucruri necesare gospodăriei din magazinele voastre, care au hrănit multe guri și suflete.

Vali, Alex, Flavia, Diana și Miriam, fiți tari! (Sebastian, pe care, probabil, și-a dorit mult să-l revadă, și pe fratele Nicu, de asemenea).

Ne vom hrăni din amintirile cu dumneavoastră. Ne rămân în minte zâmbetul cald și prietenos, dorința de slujire, grija maternă unică și iubirea pentru Împărăție.

La revedere, sora Dorina! Pe curând! Sunt clipe care ne despart de cealaltă parte a veșniciei!

Onisim Botezatu

06 iunie 2026