Eugen Porcilescu ◉ Oare cine trăiește cu adevărat și cine moare?

- "Pentru cât îmi mai rămâne putine de trăit, cred că am să cumpăr acest produs." imi zicea o doamnă cam la 50 de ani. Puțin confuz, am întrebat-o la ce anume se referă.

- "Am cancer la ficat, 7 noduli adunați în jurul lui iar medicii mi-au mai dat puțin de trăit", a fost răspunsul ei, cu un zâmbet larg pe față. Nu reușeam să înțeleg cum este posibil să știi că mai ai puțin de trăit și totuși să ai o stare de spirit atât de pozitivă.

- Pot să te întreb ceva, i-am zis eu discret, cum trăiești viața știind că mai ai puțin și vei muri?" Am întrebat ...nedumerit încă de veselia din privirea ei.

- "Știi, mi-am pus totul în rânduiala. Am lăsat totul băiatului meu de 21 de ani, și m-am resemnat cu ideea că voi muri. Acum trăiesc fiecare moment! Știind că nu mai am timp de trăit, fac tot ce știu că vrau și îmi place sa fac, mă bucur de tot ce știu că mă bucură fără să mai amân pentru că știu, nu mai pot amâna. Nu mai am timp ...Mă trezesc in fiecare dimineață și bucuroasă că sunt încă în viață mă bucur din plin de acea zi, de copilul meu, de mâncarea ce o mănânc...de tot, știind că maine, s-ar putea să nu mai fie o alta zi...trăiesc din plin orice clipă din viața ce mi-a mai rămas..."

Veselă, a mers mai departe căutând produsele cele mai sofisticate și mai delicate, pentru a le proba...în timp ce eu, nedumerit, începeam să înțeleg sensul zâmbetului ei.

Trăia cu adevărat fiecare clipă! Acea femeie moare, dar până se va stinge, trăiește cu bucurie fiecare clipă. Ea trăiește cu adevărat ...nu noi! Noi nu ne bucurăm de viața ce-o avem! Amânăm mereu să ieșim cu familia la un picnic, pentru că avem timp. Amânăm mereu un concediu în care sa ne facem timp doar de noi și copii, pentru că avem timp. Amânăm proiecte, vise, idealuri, doar pentru că, noi credem, că avem timp. Amânăm mereu să trăim acele experiențe care ne fac fericiți pentru că avem încă timp...poate maine!

Crezând că avem timp, amânăm mereu acele momente atât de importante ...crezând că avem timp, uitam să trăim și ... să ne bucurăm de tot ce avem.

In timp ce se îndepărtă de mine, veselă și zâmbitoare, am rămas cu o dilema profundă: oare cine trăiește cu adevărat și cine moare? Noi sau ea? Ea care se bucura de orice clipă știind că nu vor mai fi multe, oare nu ea trăiește cu adevărat? În timp ce noi murim, amânând mereu clipa când vom trăi și noi clipe de bucurie? Cine trăiește cu adevărat: cel care deschide ochii dimineața și fericit că mai are o zi, o trăiește din plin sau acela care se trezește și conștient că mai are multe zile, nu se bucura de tot ce îl înconjoară?

Eugen Porcilescu

24 octombrie 2026