%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Având în vedere ce s-a petrecut în România din decembrie până în martie, putem spune că alegerile prezidențiale nu vor fi libere. Se va pretinde că vor fi, dar contrarul e versiunea cea mai viabilă și aproape de adevăr. Lipsa democrației în Europa se imprimă și în România.
Că Uniunea Europeană nu e o democrație, ci un fief al Comisiei Europene sub papucul lui Von der Leyen nu e doar opinia mea, ci opinia unui număr în creștere de politicieni, strategi și intelectuali europeni. Ea e împărtășită de personalități influente de la un capăt la altul al întregului spectru politic și din țări care au dominat politica europeană în ultimii 80 de ani.
Este și o opinie mult dezbătută în acest început de primăvară, interesul în subiect fiind catalizat de diminuarea democrației în România și în Franța. JD Vance a dat tonul, iar europenii împărtășesc îngrijorarea.
Recent, două personalități influente în literatura politică a Europei au publicat eseuri masive privind criza democrației în Europa și e bine ca cetățenii care merg la vot să fie informați. Ambele personalități aparțin spectrului politic de stânga, ceea ce face greu respingerea opiniilor lor sub pretenția că sunt conspirații.
Germanul Wolfgang Streeck e afiliat cu prestigiosul Institut Planck din Germania. În februarie a publicat în American Affairs eseul Overextended: The European Disunion at a Crossroads /
Supraextinsa: Destrămarea europeană la încrucișare de drumuri. [Link: https://americanaffairsjournal.org]
Încă din anii 50, când s-au reliefat primele contururi ale viitoarei Uniuni Europene, scrie el, UE a suferit de ceea ce el numește „lack of democratic accountability” / absența unei responsabilizări democratice. UE e structurată, afirma el, în mod intenționat să prevină „democratic accountability”.
Bruxellesul a împărțit cetățenii Europei în „the good and the bad Europeans / europenii răi și europenii buni”. Gardienii acestui sistem sunt birocrații din Comisia Europeană, care formează „a European political class, with deep connections to the global political class of the American Western empire / o clasă politică europeană, cu relații strânse cu clasa politică globalistă a Imperiului American”. Această elită e remunerată cu salarii exorbitante, în sute de mii de euro pe an (Apropo, salariul anual al Cancelarului Germaniei e de 460.000 de euro).
Streeck critică Comisia Europeană și pentru că a ales tăcerea când democrația din România a fost sacrificată. Scrie el: „Mai recent, în decembrie 2024, anularea de către Curtea Supremă a României a alegerilor prezidențiale din România pentru presupusa ingerință a Rusiei, care a fost cu greu comentată de organele UE, a indicat că [Bruxelles] a politizat principiile statului de drept din UE. să atragă reacții serioase din partea instituțiilor europene, ceea ce a dobândit că UE a politizat statul de drept ...”
Marxistul britanic Perry Anderson împărtășește idei similare. La începutul lunii a publicat în London Review of Books Regime Changes in the West? / Schimbare de regim în Occident?” [Link: https://www.lrb.co.uk]
Departe de a critică, așa cum fac partidele frecventabile, populismul (fie de stânga ori de dreapta), Anderson apreciază mobilizarea politică a cetățenilor în afara structurilor politice tradiționale. El numește populismul „a rebellion against the flagrant confiscation of democracy by the structures of the European Union in Brussels / o revoltă împotriva confiscării agresive a democrației de structurare a Uniunii Europene din Bruxelles”.
Anderson repetă că în Europa ne confruntăm cu o „negare a democrației / a negation of democracy”. Un exemplu corect, dar alarmant pe care el îl dă este schimbarea demografică a Europei făcută de elită politică fără consultarea cetățenilor.
Scrie el: „the negation of democracy that the structures of the Euiropean Union have been included from the start denial of any democratic say in the composition of its population / negarea democrației în care s-au transformat structura Uniunii Europene a inclus de la începutul negării oricărei voci [a cetățenilor] în compoziția demografică” a Europei.
Vom vota în mai, de două ori. Fără, însă, a nu se permite să fim stăpâni la noi în casă, atâta timp ce Bruxellesul și elita globală europeană au o viziune diferită de a noastră.
Peter Costea
