%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Lumea e stupefiată de influență uriașă pe care o are Musk la Washington și politica americană. Cetățean american naturalizat, Musk deține pârghii de presiune imensă în Administrația Trump, cu toate că oficial nu face parte din Administrație. Nu a fost ales, nu e om politic. Cum totuși se explică influența uriașă pe care o are?
Pentru ai influența, cei interesați de această dilemă trebuie să-l înțeleagă peAlexander Hamilton, în primul rând. Într-un sens am putea spune că Trump e într-o zonă intelectuală a lui Hamilton.
Hamilton e unul dintre Fondatorii Republicii Americane, care anul viitor va sărbători 250 de ani de existență. Fiu ilegitim, iar apoi orfan de mamă, Hamilton a imigrat în colonia britanică America în 1772, în anii adolescenței, venind din Caraibe. Lipsit de mijloace financiare, adolescentul Hamilton a trebuit să se pună pe picioare repede. Aventurier isteț, a fost respins la studii universitare de Universitatea Princeton, dar era avid după învățătură.
A făcut universitatea în New York și a luptat în artileria coloniștilor împotriva britanicilor. Antimonarhist convins, Hamilton a scris mult încă din anii adolescenței și tinereții, exprimând idei care până azi stau la baza politicii interne și externe a SUA.
[Vă ofer eseul lui din 1791 în care promova ideea industrializării – manufacturing – ca garanție a puterii economice globale: https://founders.archives.gov ]
Hamilton a respins populismul național al lui Andrew Jackson (un alt fondator al Republicii), dar și izolaționismul lui Thomas Jefferson (Fondator al Republicii, Ambasador pro tempore la Paris și Președinte).
Hamilton a ales pragmatismul, o trăsătură care îi caracterizează pe americani mai mult decât pe europeni. Este și o trăsătură care îl caracterizează pe Trump. Trump se implică acolo unde America are ceva de câștigat, atât pentru securitatea națională, dar și pentru economia americană. De aici decurge interesul lui pentru Groenlanda, Canalul Panama, Gaza, mineralele rare din Ucraina (în schimbul armamentelor americane).
Hamilton avea viziunea unei Americii globale care să stăpânească lumea. Asta necesită o economie internă puternică, stimulată de tarife comerciale externe, de un „statecraft” economic care combina un sistem politic puternic și stabil. Un succes economic intern, zicea el, va rezulta într-o Americă puternică globală.
Vedem asta și în politicile lui Trump, pentru îngrijirea complexului stat-informatică-finanțe-afaceri este garanția securității și prosperității Americii. Hamilton propunea, pentru realizarea acestui „complex”, sau „alianță” și cooperare strânsă între corporații și politice. Acum înțelegem de ce Trump, cel mai puternic om politic din lume, a format o „alianță” cu cel mai mare oligarh din lume, Musk, și cu mulți alții, printre ei Bezos (Amazon), Zuckerberg (Meta). Putin a făcut același lucru în Rusia, iar Xi în China. Într-adevăr, trăim în vremuri istorice interesante din această perspectivă.
Este deci ușor de înțeles că la nivel intern și global Trump va proteja și promova „alianța” cu „Big Tech”, și va adăuga această „alianță” alte corporații americane proeminente. Xi face la fel în China, unde gândirea lui Hamilton și la fel de influență, dar unde „fuziunea” „economic statecraft” și „political statecraft” e mult mai ușor de realizat.
Gândirea lui Hamilton privind „statecraft” are trei piloni: (1) economia și afacerile sunt nu doar garanția bogăției Americii, dar și a bunăstării și stabilității ei sociale și politice; (2) patriotismul și suveranismul național; (3) o politică externă realistă și pragmatică concentrată pe promovarea intereselor naționale.
Celor interesați de o analiză mai aprofundată a gândirii lui Hamilton și a influenței lui asupra lui Trump le ofer o analiză publicată vara trecută de Foreign Affairs, The Return of Hamiltonian Statecraft – A Grand Strategy for a Turbulent World / Revenirea statului Hamiltonian – O strategie grandioasă pentru o lume în turbulență.
