%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Citesc cu atenție despre candidatura dlui Geoană la prezidențiale, și caut să vă informez privind aspecte mai nuanțate care lipsesc din presa internă privind acest subiect. Atlantismul dlui Geoană trebuie cunoscut, dar și să ne dea de gândit.
Este dl Geoană un candidat român pentru români sau un candidat român pentru aservirea în continuare a intereselor României intereselor atlantismului occidental? Sunt oarecum îngrijorat pentru că răspunsul la această întrebare pare să fie afirmativ.
Atlantismul este o doctrină cu substraturi diplomatice și de securitate de care se agață elita occidentală cu un fanatism real. Anul acesta s-au împlinit 75 de ani de la formarea Alianței Nord-Atlantice (NATO), iar crema lumii politice și diplomatice s-a întâlnit la Munich, în februarie, pentru renumita Munich Security Conference. Conferința se ține anual, ea fiind o tradiție care datează din anii 60. Doctrină esențială la care aderă privilegiații care participă la aceste Conferințe și liantul care-i cimentează este „atlantismul”.
Recent, Thomas Meany, autor american cu prezență globală, a publicat un dosar vast privind recenta Conferință de Securitate de la Munich, în influenta publicație globală Harper’s Magazine. Intitulat, Masters of War / Făuritorii războaielor, articolul explică de ce atlantismul este un instrument al globalizării, o unealtă pentru diminuarea suveranității naționale a țărilor membre, și un cadru pentru promovarea intereselor Occidentului în defavoarea țărilor mai slabe. [Link: https://harpers.org]
Meany definește „atlantismul” în modul următor: “Atlanticism is a euhpemism. The Atlanticist is a special species of Western liberal who sees the world order as an American-led, European assisted project that requires hard-nosed dealing with the rest of the globe, which must, whether through entreaties or force, hegemony or domination, be kept in its place / Atlantismul este un eufemism. Atlanticistul este o specie aparte a elitei occidentale care vede ordinea mondială ca pe un proiect promovat de americani și asistat de europeni, și care impune relații semi-agresive cu restul lumii, și care trebuie, fie prin ademeniri ori forță, hegemonie sau dominație, să fie ținut în existență”.
O mulțime de instituții de diplomație și strategie militară există în America și Europa care învață, impune și promovează viziunea atlantistă. În aceste instituții învață viitorii diplomați, strategi, lideri de opinie, ori oameni de stat.
Apogeul atlantismului, spune Meany, a fost în anii 90, după prăbușirea comunismului. De atunci, atlantismul a făcut gafe majore, ducând întreaga lume atlantică la declinul pe care îl vedem cu ochii noștri. Cea mai mare gafă a fost reabilitarea Chinei și integrarea ei în sistemul politic și economic mondial. Intenția a fost bună, dar naivă. Se credea că integrarea Chinei va rezulta în democratizarea ei. Dar, după 20 de ani de experiență chineză cu sistemul global construit de Lumea Atlantică, Occidentul se aseamănă mai mult cu despotismul lui Xi, decât China cu democrația americană sau europeană.
Țările în curs de dezvoltare se revoltă împotriva Lumii Atlantice, ele văzând în Putin un mare eliberator care, împreună cu China, vrea să reconfigureze sistemul global în unul în care Lumea Atlantică devine irelevantă.
La Conferința din februarie de la Munich au participat 500 de invitați, toți, spune Meany, «air heads», adică oameni «cu capul în nori”. În 2024 scrie Meany, Europa e mai șubrezită decât în oricare an sau perioadă de timp din 1945 încoace. Scrie el, “the men and women at Munich were existentially juiced, but they were also panicked / participanții din Munich erau foarte entuziasmați, dar și panicați”.
Și tocmai aici se plasează prezidențialele din România lui 2024. Dl Geoană este un produs al acestui atlantism obosit, deprimat, indecis, dezorientat. Un atlantism cu un picior în groapă, unul care, e posibil – în caz că dl Trump va câștiga alegerile in noiembrie, să fie, de fapt înmormântat și dat uitării.
Recomand cetățenilor României să fie sceptici privindu-l pe dl Geoană, nu doar datorită faptului că el reprezintă stânga „progresistă” europeană în România, dar și pentru că este exponentul unui atlantism pe moarte.
Peter Costea
