%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vezi și:
În 2003, Safiya participa pentru 10 zile la o conferință a tinerilor talentați în New York și Washington DC. La întoarcere, tatăl ei, în loc să fie mândru de fiica lui, o poreclește „Izabela” și o femeie de moravuri ușoare. Safiya este rănită profund. La 19 ani, tânăra nu știa să gătească, fiind batjocorită de tatăl ei și din acest motiv. Tatăl îi cere să părăsească domiciliul familiei. Safiya nu are unde să plece, dar continuă să se răzvrătească împotriva tatălui ei.
Într-o zi începe să își taie părul, singură, dar fără succes. Vreme de 19 ani părul ei nu a fost tăiat. Era mare și greu de îngrijit. Mama ei intervine, împreună cu mătușa ei, și îi taie părul. A fost momentul în care Safiya a pus capăt capitolului rasta în viața ei. Se privește în oglindă și exclamă „I am new again / Sunt din nou nouă”.
După acest eveniment, tatăl ei refuză să mai vorbească cu ea vreme de săptămâni. La 20 de ani, Safiya merge la coafor pentru prima dată. Începe să folosească machiaj, iar tatăl ei încetează sa mai vorbească cu ea timp de un an. Rebeliunea lui Safiya continuă și devine atee. În 2004 primește un premiu național pentru creativitate literară.
Surorile lui Safiya urmează pașii ei. La 16 ani, sora mai mică își taie și ea părul pentru prima dată. Fratele lui Safiya începe studii de drept la University of West Indies, iar Safiya primește bursă să studieze în Statele Unite. Cineva misterios, începe Safiya să își spună, îi poartă de grijă și îi orientează pașii vieții.
Mama lui Safiya ajunge și ea în Statele Unite, unde își taie părul. Safiya taie părul sorei ei mai mici. La finalul semestrelor, Safiya se întoarce în Jamaica, la casa părintească. Casa devine tot mai goală. Mama lui Safyia plecase și ea și tatăl a rămas acasă doar cu fiica cea mică. Tensiunile dintre ea și tatăl ei continua.
La 25 de ani Safiya își dobândește diploma universitară în Statele Unite. Din senin, primește un telefon de la o femeie care îi mărturisește că are un copil cu tatăl Safiyei, Howard. Este momentul în care mama lui Safiya își părăsește soțul.
În iunie 2010, Safiya se întoarce în Jamaica și obține poziția de profesor la liceul din Montego Bay. Publică un volum de poezii, iar după lansare, la întoarcerea acasă, este bătută violent de tatăl ei. Tatăl încearcă să o ucidă. Poliția intervine.
Safiya se întoarce în America, unde face un masterat cu bursă. Deodată suna telefonul cu numărul tatălui ei. Safiya refuză să-i accepte apelul. După câteva luni, tatăl o sună din nou. Ea refuză din nou să accepte apelul. Relațiile tensionate continuă aproape doi ani când, parcă fără să își dea seama, Safiya răspunde la telefon. Ascultă.
Tatăl îi vorbește cu dragoste de părinte, îi cere iertare, îi spune că o iubește, că dorește să o vadă. O invită să revină acasă să-l vadă.
De Crăciun, în 2013, Safiya se întoarce acasă să-și vadă nepoata din partea fratelui. Își vizitează tatăl. În lacrimi, tatăl își cere iertare pentru anii de asprime cu care și-a tratat copiii. Safiya este invitată la un concert de final de an și i se cere să recite o poezie. Recită o poezie dedicată tatălui ei.
Safiya și tatăl ei s-au reconciliat. Cartea se termină pe un ton pozitiv în 2018, an pe care Safiya îl numește „my Jesus year”. Cartea se termină abrupt, fără a explica cum s-a derulat acel „an al lui Isus” în viața ei.
Safiya continuă să publice, astăzi fiind o profesoară de literatură la University of Arizona.
Recomand cartea tuturor celor interesați de viața celor încorsetați de religii care nu eliberează, ci asupresc. Dar și celor pasionați de istorisiri adevărate privind reconcilierea între părinți și copiii lor, istorisiri ancorate în realitățile vieții.
Peter Costea
