%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Dumnezeu totdeauna cistiga, ateii pierd! O dovada recenta a acestui truism este cartea tocmai publicata de fostului ateu Christopher Beha, Why I Am not an Atheist / De ce nu mai sunt ateu. Sloganul cartii, “Losing Faith in Atheism / Pierderea credintei mele in ateism”, spune totul. Fostul ateu si-a gasit drumul inapoi la credinta in Creator dupa 20 de ani in ceea ce el numeste “atheist wandering / ratacirea atee”. Pe scurt, cartea este un jurnal de calatorie spirituala si intelectuala a autorului.
Pentru mine, aceasta aparitie editoriala este o dovada in plus ca ceva neobisnuit se petrece in lumea intelectuala occidentala sub ochii nostri - la fel si in generatia tinara – privind credinta in Dumnezeu. Se observa o tendinta si un interes pronuntat in teism / credinta in Dumnezeu. In doar ultimele doua luni am scris pe larg privind acest subiect, mentionind tinerii suedezi care au revenit la credinta si carti publicate in ultimii ani privind traditia protestanta a Scandinaviei.
O notiune comuna tuturor acestor discutii si interventii a fost ca persoane cu care am discutat au mers pe aceasi traiectorie pe care a mers si Beha: de la scriitorii influenti ai ateismului inapoi la credinta. Daca la unii interesul in crestinism si credinta se datoreaza ascensiunii islamului in Europa, pentru altii, cum e Beha, interesul se datoreaza faptului ca dupa 20 de ani in “pustiul ateismului” nu a gasit raspuns la cea mai fundamentala intrebare a vietii: daca nu exista Dumnezeu, atunci cum imi traiesc viata? („How am I to live?”) Dacă nu cred în Dumnezeu, atunci în ce cred? (“I wanted to know what to believe in.”) Avea nevoie de un cod de conducta morala dar pe care nu-l gasesti la atei.
Mai devreme in saptamina, Beha a publicat o recenzie proprie a cartii pe care o puteti accesa aici: https://www.newyorker.com
Cartea lui Beha apare la un moment curios si interesant: dupa 20 de ani de activism ateu care a dominat dezbarile intelectuale ale inceputului Noului Mileniu. În 2004, ateul american Sam Harris a publicat „The End of Faith / Sfirsitul credintei”. În 2006 Richard Dawkins a publicat The God Delusion / Iluzia lui Dumnezeu. Tot în 2006 Daniel Dennett (acum mort), a publicat Breaking the Spell / Ruperea vrajii. Iar in 2007 Christopher Hitchens (acum mort) a publicat God Is not Great / Dumnezeu nu este maret.
Aceste carti au dus multi tineri in ratacire si presupunerea falsa ca nu exista Dumnezeu. Dar multi din acesti tineri se intorc acasa, la credinta in Creatorul lor. Cei patru autori nu au putut da oamenilor un cod de conduita morala. Au formulat doar o critică a credintei, mai ales din perspectiva conflictelor armate cauzate de religie de-a lungul secolelor. Au creat repulsie in rindul tinerilor fata de credinta. I-au indemnat sa inlocuiasca credinta cu filosofia. Dar filosofia, scrie Beha in cartea lui, este inaccesibila oamenilor de rind care nu o pricep, pe cind instructiunile privind viata morala continua in Biblie sunt clare si usor de inteles.
Daca nu exista Dumnezeu, se intreba Beha, cum explicam existenta “sufletului” ori a “constiintei”? La 15 ani, marturiseste el, i sa aratat un inger care ia spus “put your trust in God / pune-ti increderea in Dumnezeu”. Cu toate acestea, Beha sa departat de Dumnezeu, devenind ateu iar in cariera un jurnalist si intelectual influent in presa americana.
Ratacirea lui Beha in pustie este un cistig pentru noi cei care nu ne-am ratacit, dar mai ales pentru cei care sa fie ca trec, fie ca au trecut, printr-un tarim identic in anii tineretii ori tirzii ai vietii. [Recenzie: https://www.nytimes.com ]
Petru Costea
