
CCR a dinamitat democrația românească pe 6 decembrie și de atunci crizele constituționale și politice din România se țin lanț.
Ultima criză a fost declanșată ieri, când Curtea de Apel Ploiești a suspendat decizia CCR și impune reluarea Turului 2 la prezidențiale. Ceea ce, efectiv, înseamnă că alegerile deja programate pe 4 și 18 mai foarte probabil că nu se vor mai ține.
Doar o intervenție imediată a unei curți superioare ar putea menține traiectoria curentă a alegerilor prezidențiale.
Nimeni nu pare a fi capabil să explice cum un tribunal inferior poate suspenda aplicarea unei decizii a curților supreme ale țării. În al doilea rând, cum, în același context, poate ordona reluarea Turului 2? Zeci de alte contestații similare au fost respinse, iar decizia admisă încă rămâne să fie motivată pentru a înțelege ce se întâmplă.
Suntem cu toții perplecși. Nu comentez în sprijinul sau contra deciziei Curții de Apel din Ploiești. Comentez din prisma unui om al legii pentru care democrația și statul de drept sunt principii politice și constituționale supreme în țară. A unei persoane care crede cu fermitate în principiul conform căruia ultimul cuvânt privind alegerile îl au alegătorii, nu tribunalele. Tribunalele facilitează, nu blochează, procesul democratic.
Am menționat de-a lungul anilor că tribunalele pot deveni – dacă nu suntem vigilenți, cel mai mare pericol pentru o democrație. Deciziile lor – nu de puține ori rele, eronate, nejustificate sau iraționale nu pot fi ignorate sau evitate.
Ceea ce vedem de aproape jumătate de an în România este exact acest joc politic al tribunalelor. Dar odată ce CCR a spart gheața, restul tribunalelor par să fi intrat într-o cursă a destabilizării procesului democratic al țării. De acum este ușor de dibuit că dacă alegerile din mai vor fi amânate, cineva va face încă o contestație ori recurs și cu 10 zile înainte de alegerile noi încă o decizie judecătorească va anula alegerile. Cercul vicios va continua fără sfârșit.
Cetățenii de rând ai României au avut dreptate încă din toamnă – interdicția candidaturilor la prezidențialele din toamnă a fost inadmisibilă și un afront pentru democrația română. La fel anularea alegerilor. La fel interdicțiile impuse din nou în martie, anul acesta, anumitor candidați, sub pretextul că sunt „extremiști”.
Când se va încheia acest joc infantil? Haosul de la prezidențiale poate fi extins de acum înainte la toate alegerile, locale și prezidențiale. Astfel încât democrația în sine e suprimată în totalitate, cetățeanul devine irelevant procesului democratic, iar politicul își pierde în întregime legitimitatea. România se transformă astfel într-o anarhie.
Chiar dacă lui Von der Leyen și Comisiei Europene nu le pasă, restul Europei a luat notă de descinderea în anarhie a României și de eliminarea democrației. Recent, Le Monde Diplomatique a publicat un articol pe aceasta temă, lamentând „lichidarea alegerilor în România”. [Link: www.monde-diplomatique.fr] Tribunalele României nu doar distrug democrația și așa fragilă, dar ne și fac de râs în restul lumii.
Peter Costea