%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
“Bună dimineața” am spus acum două zile omului mai în vîrstă rezemat de peretele unei clădiri undeva în centrul Bruxellului. “Ce?” veni răspunsul? “Bună dimineața”, am repetat! S-a uitat lung la mine și apoi a răspuns “Bună”!
Îmbătrînit înainte de vreme, înfometat, cu parul răvășit, neras și cu o față obosită, omul ținea în mînă un pahar de hîrtie pe care îl arată trecătorilor, sperînd să primească ceva. I-am dat ceva de mîncare și a început să mănînce imediat.
“Sunt din Slatina” adaugă omul, fără să-l întreb. «Sunt Sfintele Paște», i-am zis eu, “și ar trebui să fii în România cu familia”. “În România e război” veni răspunsul. Mirat, i-am spus, fără să reacționez la afirmația lui, “Hristos a Înviat”! “Ce” întreba el din nou? “Hristos a Înviat”, am zis din nou.
Mi-am dat doar atunci seama că nu pricepe ori nu aude. M-am apropiat de el și i-am zis mai tare «Hristos a Înviat”! “Adevărat” a răspuns omul, cu o jumătate de gură, fără să termine fraza.
Ne-am despărțit, în timp ce bietul om în vîrstă din Slatina mînca din zor. Mă gîndeam că tocmai pentru astfel de oameni ca și el și mine (și ca și noi) a Înviat Hristos!
Hristos a Înviat dragi români!
Peter Costea
