%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Statul PSD-PNL-UDMR-USR se face stăpân în casele noastre!
În ultimele zile mi-am alocat mai mult timp să analizez mai aprofundat legea Barnevernetului din România. În esența ei, legea desemnează o sumedenie de categorii de copii care, teoretic vorbind, pot fi separați de părinți, adică luați de la părinți și puși în custodia statului. Legea, însă, este incompletă: ea nu spune cine, cum și conform cărei proceduri copiii pot fi luați de la părinți, doar că sunt în pericol de a fi „separați” de părinți.
Pericolul acestei legi este multiplu. Ea lărgește foarte mult categoriile de copii în risc de separare. În al doilea rând, ea nu instituie un cadru legal sau procedură pentru luarea copiilor de la părinți. Și tocmai aici e marele pericol: statul desemnează categoriile de copii care pot fi separați, dar nu alocă nicio autoritate ori competență legală părinților pentru a preveni separarea copiilor ori redarea copiilor părinților lor.
Legea pornește de la un principiu bun, dar incomplet. Legea invocă principiul interesului superior al copilului, un principiu enunțat și în tratatele internaționale. Fiecare dintre noi agreează că bunăstarea copilului este un interes fundamental și superior al copilului, și că întreaga politică a familiei în societate trebuie să ia în considerare acest principiu fundamental.
Problema, însă, este că legea nu menționează principiul ultim care ar trebui să anime legi de acest gen: interesul suprem al FAMILIEI, nu doar al copilului. Societatea, încă din vremea primelor legi scrise ale umanității, a urmărit bunăstarea FAMILIEI ca unitate socială integră, unitară, inviolabilă și fundamentală. A familiei în întregimea ei, ca unitate socială inviolabilă: mamă, tată și copii. Nu a separat interesele copiilor de interesele familiei și ale părinților.
Dacă societatea ar adopta legi și principii care ar urmări bunăstarea și interesul suprem al FAMILIEI, legi alternative care urmăresc, doar – și separat – interesul superior al copilului nu ar fi necesare. Tocmai de aceea de mulți ani eu personal promovez interesul suprem și bunăstarea supremă a FAMILIEI.
Bunăstarea familiei asigură simultan bunăstarea copiilor și a părinților. Tocmai de aceea, societatea are obligația să faciliteze dezvoltarea armonioasă a FAMILIEI. Segmentarea intereselor membrilor familiei poate duce la conflicte.
O altă problemă fundamentală cu Legea Barnevernetului în România este că ea alocă statului autoritatea exclusivă de a determina categoriile de vulnerabilitate, într-o manieră absolut subiectivă și arbitrară. Niciun criteriu măsurabil nu este identificat în lege pentru a stabili situațiile de posibilă separare.
În acest sens, Legea este mai mult un document declarativ. Îl putem numi și normativ, dar ambiguitățile normative sunt atât de multe și pronunțate încât e practic imposibil să se determine cine poate face, ce, și când.
De exemplu, cine, exact poate intra în casa cetățeanului să-i ia copilul? Și cum îl ia? Cu mandat sau fără mandat? Cu acte sau fără acte? Cine emite mandatul? Judecătorul, primarul, polițistul, prefectul? Legea nu alocă părinților nicio autoritate să prevină luarea copiilor din familie. Absolut nimic. Și nu le acordă nici autoritatea ulterioară, stabilită prin lege, pentru a ataca în instanță abuzurile ori separarea copiilor de părinți ca urmare a unei interpretări în întregime subiective a legilor.
Alătură-te Alianței Renașterea Națională! Vă rugăm să alocați câteva secunde pentru a completa formularul de contact: https://aliantarenastereanationala.ro/contact
Peter Costea
