Recent discutam cu cetățenii din Oradea despre îngrijorările lor și ale altora că Germania și chiar Franța ar cocheta cu ieșirea din Uniunea Europeană.

Se întrebau ce se va alege de Europa, de România, de NATO. De siguranța Europei și a României. Erau îngrijorați de pâinea zilei de mâine. Ieri, coaliția de guvernare din Germania s-a prăbușit. Îngrijorările sunt deci justificate.

Alegerile din SUA s-au încheiat. Dl Trump a câștigat, cu toate că elita europeană – spre deosebire de oamenii de rând, își dorea să piardă. Elita și Europa trebuie să se obișnuiască cu faptul că alegerile au consecințe. Unele rele, iar unele bune. Rele pentru unii și bune pentru alții.

Într-un fel, însă, rezultatul alegerilor din America sunt irelevante. Europa trebuie să ia măsuri concrete pentru a-și asigura interesele fără a depinde excesiv de Statele Unite. De fapt trebuia să o facă de mai mult timp.

Elita europeană trebuie să citească în rezultatul acestor alegeri că americanii s-au cam săturat, asemenea omului pe care l-au ales, să fie în permanență prezenți în Europa. Privind securitatea mondială, îi preocupă mai mult alianța tripartidă nucleară din Orientul Îndepărtat, Coreea de Nord, China și Rusia.

Republicanii acordă prioritate acestui front global al apărării intereselor lor. În consecință, Europa trebuie să învețe să umble pe propriile picioare. Să continue cooperarea cu America în domeniile majore pentru contracararea pericolului economic, politic și militar al Chinei și Rusiei, cât și al alianțelor politice și economice pe care ele le urmăresc cu țările mai puțin dezvoltate – BRICS.

De asemenea, Europa va trebui să negocieze interesele cu America la unison și nu individual. Cu o singură voce. Țările europene sunt în competiție între ele pentru atenția Americii, iar când elita se deplasează la Washington, caută să negocieze „relații speciale” cu Washington în loc de protocoale care să avantajeze toate țările europene.

Europa trebuie să mai ia în considerare faptul că Statele Unite devin tot mai puțin interesate să rezolve unilateral și singure marile provocări globale, precum securitatea internațională, terorismul, proliferarea nucleară, proliferarea conflictelor armate, migrația, narcotraficul global, rețelele internaționale criminale.

O recomandare la fel de practică este ca diplomații europeni să-și facă timp pentru discuții în profunzime cu marile fundații conservatoare din America, precum The Heritage Foundation. Aceste fundații sau think tanks influențează – și deseori chiar creionează, politicile internaționale ale Americii, atât economice, cât și politice și militare.

Este, deci, de la sine de înțeles de ce relații chiar informale cu aceste fundații sunt recomandate și pot fi utile. Pentru a înțelege cum gândește Casa Albă, discuțiile cu fundațiile conservatoare sunt esențiale.

Și nu în ultimul rând, europenii trebuie să-și stabilească o listă comună a priorităților în relațiile cu SUA. Cu alte cuvinte, trebuie specificat concret care le sunt obiectivele și ce fel de ajutor e necesar.

Astfel de priorități ar trebui să includă războiul din Ucraina; amenințarea cvasi permanentă a Rusiei la adresa Europei de Est; expansiunea Chinei în economia mondială;  creșterea bugetelor naționale pentru NATO; și nu în ultimul rând, ceea ce diplomații numesc „ocean governance”, adică activitățile economice și politice în apele internaționale.

Peter Costea