%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Astăzi, războiul Rusiei cu Ucraina a intrat în luna a șasea. Rachetele Rusiei deja cad la 200 de kilometri est de Delta Dunării, în jurul Odesei. Războiul a intrat într-o fază de stalemate / înțepeneală. Nici Rusia și nici Ucraina nu fac progrese mari în ambele direcții. În acest context, dau tot mai des peste articole critice la adresa Occidentului și NATO privind modul în care ele au răspuns agresiunii lui Putin.
Un interviu acordat recent de Andres Fogh Rasmussen pentru The Atlantic m-a pus pe gânduri: e posibil ca Occidentul să nu intervină în cazul în care Rusia va invada Moldova ori, îndrăznesc să spun, țările baltice ori România? Rasmussen nu ar agrea cu întrebarea ori afirmația aceasta, dar cred că ar accepta că ele nu sunt în întregime neîntemeiate ori concepute de rea credință.
Rasmussen a fost Secretarul General al NATO între 2009 și 2014. Interviul lui e intitulat "France Has Delivered Almost Nothing / Franța a dat aproape nimic" și poate fi citit aici: www.theatlantic.com.
Chiar și afirmația aceasta atestă că Rasmussen nu e deloc impresionat cu răspunsul Occidentului împotriva agresiunii putiniste. Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze pe toți cei preocupați de siguranța națională și inviolabilitatea granițelor României.
"The Balkans are not worth the bones of a Pomeranian soldier / Balcanii nu merită oasele unui soldat pomeranian / german" este o frază atribuită Cancelarului german Bismarck în Secolul XIX. Fraza asta e cam tot ce mi-a rămas în memorie din cursul de "European History / Istoria Europei" pe care l-am urmat cu zeci de ani în urma privind Europa de Est în universitățile americane. Cam atât se menționa privind istoria noastră, a est europenilor, striviți de imperialismul țarist, austriac, și otoman.
Fraza era o aluzie la faptul că pentru Occidentul Secolului XIX Europa de Est nu conta absolut deloc, în special Sud-Estul Europei. De aici spațiul infim acordat în cursul respectiv istoriei Europei de Est.
Cuvintele lui Bismark reflectă modul de gândire al Occidentului vis a vis de Europa de Est. Din nefericire, acest mod de gândire încă domină în gândirea occidentală, iar Articolul 5 din Tratatul Nord Atlantic pare să fie o himeră. Ori s-ar putea să fie.
Haideți să discutăm detaliile relevante.
În cinci luni de zile, 12 milioane de ucraineni au fost strămutați din casele lor de ambițiile unui lunatic, dintre care 5 milioane au trecut granițele țării lor în Europa de Est și mai departe. Dintre aceștia aproape un milion și jumătate au beneficiat de ospitalitatea românilor, fiind hrăniți și adăpostiți, cel puțin pentru o vreme, nu din fonduri europene, ci din buzunarele noastre. (NOTĂ: dragi români și moldoveni: felicitări!)
În cinci luni de zile rachetele lui Putin au distrus orașe, sate, cartiere, depozite de alimente și cereale, drumuri, poduri, aeroporturi, centre comerciale (shopping centers), școli, spitale, biserici, grădinițe.
Care au fost reacțiile sau riposta Occidentului la această amenințare continuă? Rasmussen nu e prea încântat. Astăzi și pe parcursul săptămânii voi redau reacțiile lui esențiale.
În primul rând, afirmă Rasmussen, Putin a încercat să divizeze NATO, dar l-a unificat. ("He wanted less NATO. He got more NATO") Suedia și Finlanda vor intra în NATO, iar Marea Nordului va deveni o "Mare NATO".
Perspectiva lui Rasmussen e corecta în teorie, dar din nefericire NATO nu acționează și nici nu vorbește la unison privind războiul din Ucraina. Cazul Germaniei delăsate este cel mai aberant și tragic. Cea mai mare putere economică a Europei, și a patra din lume (SUA, China, Japonia), Germania paralizează riposta pe care NATO ar trebui să o dea lui Putin. [Privind subiectul, recomand acest articol din Spiegel International: www.spiegel.de]
Peter Costea
