
Până recent nu știam originile istorice ale prejudecăților occidentalilor privind europenii din sud-estul continentului. Dar recenzia unui volum monumental privind Istoria Bizanțului a dat răspuns curiozității mele. Tomul este un masterpiece / o lucrare imensă care sper să fie la fel de influentă și să-i facă pe occidentali să-și regândească prejudecățile la adresa noastră.
La început de an, Anthony Kaldellis, Profesor de Studii Clasice la University of Chicago, a publicat The New Roman Empire: A History of Bizantium / Noul Imperiu Roman: O Istorie a Bizanțului. Ofer o recenzie: www.lrb.co.uk
Tomul este imens, are 1133 de pagini, și acoperă o perioadă de timp de 1129 de ani. Mă îndoiesc că autorul a intenționat ca o pagină de carte să corespundă unui an întreg al acestei părți a istoriei Bizanțului, între 324 (anul când Împăratul Constantin a început să clădească Constantinopolul) și 1453, anul când otomanii au cucerit Bizanțul.
Kaldellis clarifică faptul că istoria pe care el o prezintă nu este de fapt istoria Bizanțului, ci istoria populației romanizate din Balcani (numită de el, conform izvoarelor istorice, Romani sau Rhomaioi), și a grecilor, un teritoriu vast pe care el îl numește „Romania”.
Adevărații „romani” scrie autorul, nu erau cei din Italia, ci subiecții Împăratului de la Constantinopol („the real Romans were subjects of the Emperor in Constantinople...”) Este o teză temerară, una pe care istoricii occidentali o numesc „a frontal assault on traditional assumptions / un atac frontal la adresa teoriilor tradiționale” privind subiectul.
Kaldellis își urmărește teza cu perseverență, afirmând, cu sprijinul evenimentelor istorice, că civilizația romană a devenit civilizație europeană în Est, nu în Vest. Vestul a preluat procesul de formare a civilizației europene după 1453. După 324, Imperiul Roman de Vest a intrat în declin, dar procesul de europenizare a continuat în est. Invaziile musulmane au avut mai mult succes în Vestul Imperiul Roman (Nordul Africii și Spania), decât în Est. În timp ce islamul se extindea rapid în Vest, în Est împărații Bizanțului țineau piept atacurilor persane, iar apoi musulmane.
Kaldellis susține că „the fall of the western empire becomes a sideshow while Romania, the Roman polity persists and develops / prăbușirea imperiului din vest devine un eveniment istoric secundar, în timp ce România – adevăratul ținut roman, persistă și se dezvoltă”. Constantinopol implementează un sistem administrativ, juridic, economic și militar foarte vast, eficient și bine pus la punct sub Împăratul Teodosius care a domnit 42 de ani, între 408 și 450. Iustinian continuă și întărește ceea ce a început Teodosius, Iustinian impunnâd chiar și o administrație romană și dincoace de Dunăre, în Muntenia.
În secolele următoare, Bizanțul a biruit Persia, aducând decenii de pace în Bizanț. A fost și o perioadă de profundă romanizare a populației din Balcani, Asia Mică, și diferite insule din Marea Egee. Ascensiunea Bizanțului însă s-a oprit în 1071, după bătălia cu turcii de la Manzikert. Au urmat cruciadele, luptele între armatele creștine, și în final, după secole de declin, cucerirea Bizanțului în 1453.
Pentru Kaldellis, termenul „bizantin”, aplicat europenilor din Sud-Estul continentului, este unul ofensiv. „Mitul” bizantin a fost, spune el, creat de istoricii occidentali în Secolul 19, cu scopul de a acorda Occidentului rolul primordial în dezvoltarea și extinderea culturii și civilizației europene. Nu tocmai, scrie el.
Kaldellis „reprehends the terms Byzantine and Bizantium as the fraudulent legacy of 19th century scholars determined to claim the heritage of Roman antiquity for (North) Western Europe, dispossessing the rightful heirs and smearing them, perversely, with tropes of Oriental despotism ...” (Kaldellis „respinge termenii „bizantin” și „bizanț”, ei fiind rezultatul fraudulos al cărturarilor secolului 19 care insistau să transforme Nord-Vestul Europei în adevăratul moștenitor al antichității Romei, deprivând astfel pe adevărații moștenitori și murdărindu-i, insistent, cu eticheta despotismului oriental ...”
Apreciez argumentele lui Kaldellis. Agreez cu el că miturile occidentalilor la adresa noastră, a celor care locuim la est de Viena, sunt doar mituri (ofensatoare) și că ele trebuie să dispară.
Peter Costea