%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Atacurile din ultimii mulți ani împotriva europenilor și creștinilor privind sclavia au fost multe, agresive și de cele mai multe ori iraționale.
În mai toate universitățile din Occident a fost răspândită ideologia unui pretins genocid european împotriva persoanelor de cumpărare de culoare de europeni din Africa și duse în coloniile de dincolo de Ocean.
Subiectul este vast, iar, în America, punctul culminant al acestei ideologii „anti-rasiste” a fost lansarea cu mai mulți ani în urmă a așa-numitului Project 1619 / Proiectul 1619. Proiectul 1619 pretinde că adevăratul început al Americii nu a fost sosirea puritanilor (Plymouth, Massachusetts când) sau America de primăvară, Virginia, în America de prima dată. culoare a fost adusă în America din Africa. Adică, anul începutului sclaviei în America.
Universități americane au fost luate cu asalt de noua ideologie, centrul ei fiind Universitatea Harvard. Sute de milioane de dolari au fost alocați pentru diseminarea acestei ideologii bizare, finanțând catedre speciale desemnate pentru „combaterea rasismului”.
Activiști extremiști de culoare au dominat catedrele acestor universități, iar cărțile lor au fost publicate în tiraje mari. Unii chiar au portretizat creștinismul ca fiind o religie rasistă, la fel și cultura creștină în general.
Trump a pus acest nonsens, sistând finanțarea acestor categorii universitare și a studiilor privind „rasismul”.
O carte tocmai publicată, însă, nu se focalizează pe sclavia europeană sau din Lumea Nouă, ci pe un subiect total diferit și fie foarte rar discutat ori discutat cu multa grijă: sclavia la musulmani.
Cartea e bine cercetată și imensă, de 560 de pagini. Are doi autori (ambii cercetători la universități prestigioase) și e intitulată: Captives and Companions: A History of Slavery and the Slave Trade in the Islamic World / Robi și captivi: O Istorie a sclaviei și a comerțului cu sclavi în lumea islamică.
Publicația britanică Spectator a recenzat cartea în toamnă. Redau câteva paragrafe în română. Textul integral în engleză este disponibil aici: https://spectator.com
***
Sclavia este una dintre cei mai vechi și mai persistente instituții ale omenirii. Era deja bine stabilită în urmă cu patru milenii, când a fost menționată în Epopeea lui Ghilgameș. Obsesia actuală pentru implicarea britanicilor și americanilor a concentrat atenția asupra comerțului cu sclavi din Atlantic. Acest lucru a mascat implicarea altor actori importanți. Printre aceștia se numără regatele islamice din Orientul Mijlociu. Sclavia islamică este slab documentată.
Dovezile anecdotice sunt abundente, dar pot fi atipice. Statisticile fiabile sunt rare. Dar nu există nicio îndoială că piețele de sclavi din Africa de Nord și Constantinopol au fost timp de secole, de departe, cele mai mari din lume.
Coranul și sclavia
Coranul are multe de spus despre sclavie. Dezaprobă relele tratamente aplicate sclavilor și acordă o valoare morală înaltă emancipării lor. Dar recunoaște legitimitatea sclaviei și a exploatării sexuale a femeilor sclave. Când au fost contestați de puteri europene în secolul al XIX-lea, conducătorii islamici au invocat adesea autoritatea credinței lor. În zilele noastre, așa-numitul Stat Islamic din Siria și Irak, precum și Boko Haram din nordul Nigeriei, și-au justificat ambele renașterea sclaviei și a concubinajului forțat pe textele fondatoare ale Islamului.
Arabii, la fel ca generațiile ulterioare de europeni, îi priveau pe sus pe africanii de culoare ca fiind inferioare, pentru care sclavia era considerată o soartă naturală. Însă, spre deosebire de sclavia atlantică, care provinea exclusiv din Africa subsahariană, sclavia islamică era nediscriminatorie din punct de vedere rasial. Corsarii nord-africani înrobeau europenii capturați pe mare și în raidurile de coastă asupra Europei. Tătarii din Crimeea traficau sclavi capturați în Europa de Est către țărmurile Bosforului și ale Mării Negre. Au existat multe mii de acești sclavi albi, care au fost comemorați în Europa secolului al XIX-lea în narațiuni de evadare și picturi orientaliste suberotice.
Africa de Nord și Levantul nu erau economii de plantații. Majoritatea sclavilor vânduți pe piețele lumii islamice probabil ajungeau în orașe, angajați în mici afaceri, lucrări publice, gospodării casnice sau concubinaj. Există unele dovezi că majoritatea erau femei și fete. Existența lor era de obicei mizerabilă. Sclavia islamică are însă unele caracteristici unice care le permite câtorva sclavi să atingă un statut înalt. O rută era haremurile marilor. Roxelana, puternică și manipulatoarea soție a sultanului Soliman Magnificul din secolul al XVI-lea, era o sclavă ruteană (din Polonia modernă).
Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, otomanii au înrobit în mod regulat copiii greci din provincii lor balcanice, pentru a fi convertiți la islam și a repartizați în corpul ienicerilor sau în administrația publică. Ambasadorul reginei Victoria la Constantinopol a relatat că, atunci când ia transmis sultanului obiecțiilor guvernului său față de sclavie, acesta a fost „auzit cu o uimire extremă, însoțit de un zâmbet la propunerea de distrugere a unei instituții s-au legat de structura societății”.
Abolirea pare să fi fost o mișcare morală, nu economică, impulsionată de renaștere evanghelică a sfârșitului secolului al XVIII-lea.
Peter Costea
