%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vezi și: Peter Costea ◉ Prăbușirea lui Fauci
Audierile din Senat au adus in prim plan «jurnalul zilnic / daily diary» pe care Fauci il tinea pe vremea pandemiei. A ajuns in mina senatorilor din care ei au publicat mai multe extrase. Impresia unui jurnalist care a analizat jurnalul este ca Fauci a folosit pandemie ca pe o oportunitate mediatica, un interes personal, mai mult ca interesele publice. Fauci isi tinea jurnalul in serverul de lucru, uitind sa-l stearga ori sa-l transfere pe o platforma privata cind a plecat din Administratia Biden.
Asa a intrat jurnaluil in domeniul public unde ramine pentru posteritate. El este si o lectie pentru persoanele in functii inalte: integritatea si responsabilitatea trebuie sa tina chiar si atunci cind cei din jur nu te vad. Te vede o Autoritate mai Inalta. Redau citeva paragrafe in romana. Titlul: Fauci Se Unmasks Himself (“Fauci isi da jos masca”). Comentariul intreg in engleza e disponibil aici: https://www.wsj.com
***
Anthony Fauci se demască. Jurnalele lui arată clar că a văzut o pandemie mai puțin ca pe o urgență istorică și mai mult ca pe o oportunitate mediatică. Jurnalul s-ar putea să fie un eveniment care ia distrus reputația. Dr. Fauci este omul care a condus răspunsul la pandemie. El a fost chipul, conducând o națiune printr-un dezastru. Era beat de putere? Jurnalul pandemic al lui Fauci, publicat săptămâna aceasta, a fost, de asemenea, dăunător.
Am citit primele cinci luni ale jurnalului Fauci: nu este vorba despre a fi martor sau a surprinde amploarea unei crize, sau despre a simți șoc sau anxietate. Este vorba despre alte lucruri. Este vorba despre propria sa personalitate. [NOTA: Redau citeva exemple din multele care le puteti citi in articol]
30 ianuarie: „Toți prietenii mei spun că sunt un erou național” și că „se simt în siguranță în brațele mele”.
8 martie: „Articole frumoase despre mine [au fost publicate] în Politico și New York Times, astăzi.”
15 martie: „Am apărut astăzi în toate cele 5 emise TV de duminica.”
26 martie: „Gogoși sunt numiti după mine; tricouri îmi poartă chipul.”
7 aprilie: „Presa este în continuare foarte interesată de mine.”
21 mai: „Se pare că președintele [SUA] este cucerit de mine.”
Asta înainte de a ajunge la episodul din jurnal în care o vedetă de cinema îi trimite flori.
Fauci a cedat în fața proprietăților vanități. This situație de urgență istorică a reprezentat pentru el o oportunitate de apărea în mass-media. Nu am observat la el nicio urmă de reflecție profundă asupra suferințelor concetățenilor lui. Privind în urmă la criza COVID, constat că multor specialiști li sa acordat o încredere care depășea cu mult ceea ce merită. La fel sa întâmplat și cu mulți politicieni.
Când oamenii de rând s-au revoltat împotriva carantinelor, a închiderii școlilor, a obligativității purtării măștii și a închiderii bisericilor, vocile lor au fost adesea ignorate sau ascultate cu întârziere, cu reticență și fără respect. Elitele medicale și științifice păreau să nu mai facă parte din rândul publicului larg. Iar spre final, mulți oameni au ajuns la concluzia că nu se pot încrede nici în politicieni, nici în oamenii de știință.
Mă tem că date viitoare – și, cel mai probabil, va exista o dată viitoare – oamenii obișnuiți vor gândi astfel: „Nu există nimeni în care să avem încredere. Suntem pe cont.”
Petru Costea
