%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Ieri a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace Mariei Corina Machado. Selecția Comitetului Nobel dovedește că de mult timp procesul de selecție a fost politizat, dar și infectat de progresism. Nu trivializăm persoana, nici acțiunile lui Machado. În opoziția politică din Venezuela de multă vreme, ea a dovedit curaj să candideze la președinția țării împotriva lui Maduro. Candidatura i-a fost blocată de Curtea Constituțională a Venezuelei, apoi ea a primit azil în Spania, unde locuiește acum.
##
[Link: https://www.yahoo.com]
În comunism nu ar fi putut nici să candideze, nici să părăsească țara. Ar fi rămas în închisoare, fără ca lumea din afară să fi auzit de ea ori să fi primit un premiu internațional.
Machado nu e singura în poziția aceasta. Avem victime similare și în România, unde democrația e și ea suprimată tot prin Curtea Constituțională. Situația politică din România e, evident, incomparabilă cu cea din Venezuela, dar principiile care suprimă democrația sunt identice și acolo, și la noi: clică politică controlează Curtea Constituțională, care legitimează acțiunile antidemocratice ale guvernanților.
Machado este un caz clasic de DEI („diversity, equity, and inclusion” / diversitate, echitate și incluziune), principiul nou după care progresismul permite avansarea în societate, nu după merit. Machado a primit marele premiu în primul rând pentru că e femeie. Așa cum Obama a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2009 tot din motive politice și nu pentru realizări, ci pentru că este o persoană de culoare. Nici el, nici Machado nu au realizat nimic concret pentru pace sau pentru rezolvarea vreunui conflict armat.
De fapt, a trecut vremea când premiile pentru pace erau atribuite celor care efectiv împăcau națiuni și rezolvau conflicte. Acum ele se dau celor care vorbesc despre pace și reconciliere, nu celor care înfăptuiesc pacea. Istoria ultimelor decenii vorbește de la sine. Teroristul Arafat a primit Premiul Nobel pentru Pace. La fel, cancelarul german Willy Brandt, care a fortificat comunismul și asuprirea sovietică în Europa prin politici de sprijin economic. A fost răsplătit cu marele premiu pentru contribuția lui la suprimarea drepturilor și libertăților a sute de milioane de oameni.
Trump a rezolvat cele mai serioase conflicte militare din ultimii câțiva ani, cu excepția celui din Ucraina: Thailanda–Cambodgia; Congo–Rwanda; India–Pakistan; Armenia–Azerbaidjan; Israel–Gaza. Obama nu a rezolvat nici unul. Nici Machado.
Din perspectiva meritelor și obiectiv vorbind, Trump merită Premiul Nobel. Dacă era progresist, femeie, om de culoare, cu siguranță îl primea.
Nu pledez pentru ca Trump să primească Premiul Nobel pentru Pace. Atrag doar atenția asupra cangrenei care a pătruns adânc în gândirea europeană, în toate sferele, chiar și cele până ieri mai sacrosante. Este o gândire care distruge, dar una pe care Trump o elimină în SUA.
A fi conservator înseamnă a alege meritul obiectiv ca și criteriu pentru aprecierea cetățenilor, nu apartenența la grupurile din care fac parte – și mai ales doar grupurile pe care progresiștii le consideră îndreptățite să fie apreciate.
Peter Costea
