%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Recent am dedicat timp să citesc o carte excepțională privind haosul politic, militar, economic și social din China anilor 20 ai veacului trecut. A fost o vreme când locuitorii viitoarei puteri mondiale trăiau într-o învrăjbire cruntă și constantă și o mizerie de nedescris. Poate că nici chiar în Evul Mediu părinții noștri nu au trăit atât de rău, cum au trăit chinezii acum 100 de ani, în sărăcie totală, lipsiți de educație, de oricare demnitate, de cele mai fundamentale aspecte de igienă și în totală obscuritate. Progresul făcut de China de atunci încoace e uluitor. Dacă i-a luat Europei sute ani, Chinei i-au luat doar câteva decenii să intre în Secolul XXI.
Disputele militare de atunci între facțiunile etnice și sociale din China erau profunde, iar stabilitatea politică practic inexistentă. Siguranța militară exista doar în jurul orașelor mari (Peking, Shanghai, Hong Kong). Japonia invadase China, Rusia era și ea ostilă, la fel vecinii coreeni. În acest context instabil, disputele militare erau multe, sângeroase, iar șefii militari căutau să-și arate carisma și valoarea militară și prin răpirea de oameni.
Unul dintre acești șefi militari a încercat ceea ce nimeni nu mai încercase: răpirea unui număr mare de occidentali (europeni și americani) în schimbul banilor, armelor, muniției, hranei și a unor scopuri politice.
Această istorie puțin cunoscută în limba română a fost recent readusă în atenția publicului anglo-american prin publicarea volumului The Peking Express: The Bandits who Stole a Train, Stunned the West, and Broke the Republic of China / Expresul de Pekin: Bandiții care au deturnat un tren au șocat Occidentul și au zguduit Republica Chineză.
Publicată în 2023, autorul cărții este James Zimmerman, avocat american în China. Profesia autorului face lecturarea cărții facilă, cartea fiind mai puțin analitică și mai mult informativă. Ceea ce face lecturarea una plăcută și ține cititorul curios și cu sufletul la gură.
În 6 mai 1923, banditul Sun Mei Yao, un „tuchun” (war lord) care avea sub comanda lui câteva mii de bandiți chinezi, au deturnat trenul express de la Shanghai la Pekin (892 de mile). Câteva zeci de occidentali au fost răpiți, toți oameni de afaceri, ziariști, politicieni, diplomați, avocați din SUA, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și România. Printre ostateci a fost și nepoata magnatului John D. Rockefeller, Lucy Aldrich.
Doi dintre ei erau din România, Leon Friedman, un evreu emigrat din România la New York și care, împreună cu fratele lui, Max Friedman, aveau cea mai mare afacere de vânzări de mașini de lux din China (Shanghai). Celălalt român, naturalizat britanic cu numele adoptiv de Rothman, nu e identificat cu numele lui românesc. Aflăm însă că în anii tinereții a fost un aventurier, mercenar, iar apoi soldat în Războiul Marii Britanii în Africa de Sud, în anii 1890. Devenise și el mare om de afaceri în China, călătorind de la Shanghai la Pekin pentru afaceri. Avea însă un temperament mai puțin docil, ceea ce nu i-a prins tocmai bine.
În momentul în care bandiții chinezi s-au urcat în tren, Rothman, fiind înarmat până în dinți, a răspuns cu foc armat. A fost ucis pe loc, în bagajele lui fiind găsite arme de foc și multă muniție.
Friedman, însă, a fost legat și dus împreună cu celelalte zeci de occidentali în munți. Istoria acestui eveniment este foarte fascinantă. Din când în când unii scăpau în lanurile de cereale, obținându-și libertatea. Niciunul nu a fost ucis. Unii s-au îmbolnăvit, erau înfometați, dezhidratați, descurajați.
După câteva zile, armata chineză se lansează în urmărirea bandiților care, împreună cu ostaticii, se refugiază într-un templu budist așezat pe piscurile munților. Mâncarea era proastă, ostaticii rar mâncând carne ori oua. Uneori li se părea că li se dă carne de câine. Satele și cătunele prin care treceau erau populate de oameni înfometați, îmbrăcați în zdrențe și care trăiau în condiții insalubre, fără igienă, îngroziți și timizi în prezența străinilor.
Peter Costea
