%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Necazurile se abat asupra generației noastre cu grămada. Ele au existat și în anii recenți, dar nici Europa și nici Administrația Biden nu au cutezat să le rezolve.
Rezolvarea impune politici deseori nepopulare, unele de austeritate sau de reducere a politicilor sociale. Una dintre aceste probleme este sistemul monetar internațional. Ca de obicei, ne-am obișnuit ca Statele Unite să dea lumii un sistem monetar internaționalstabil, dar unul pe care să-l îngrijească pe Casa Albă să finanțeze și să-l facă să funcționeze în folosul celorlalți. În ultimele săptămâni Trump a pus că nu o va mai face.
După 1945, SUA a agreat să creeze sistemul monetar internațional având în vedere că vremea aceea nici o altă țară nu era capabilă să facă. Țările lumii au agreat să-și stabilească valoarea monedei naționale în raport cu dolarul. Iar pentru a menține stabilitatea dolarului, SUA a raportat valoarea dolarului la aur. În timp, asta a cauzat deficit bugetar, ceea ce a determinat pe Președintele Nixon să abandoneze raportarea dolarului la aur, din 1973 încoace dolarul devenind și el o monedă fluctuantă. Țările lumii au continuat să folosească dolarul ca monedă de rezervă externă.
Când China a intrat pe piața mondială în 1994, și-a devalorizat moneda pentru a-și facilita vânzarea produselor în Occident. Occidentalii au văzut în asta o formă de competiție neloială, SUA au impus tarife pentru produsele chinezești tocmai pentru a contracara avantajul produselor prin devalorizarea monedei naționale. Ca urmare a politicii Chinei, după 30 de ani fiecare țară occidentală, fără excepție, are o balanță comercială negativă în relațiile cu China.
Valoarea investițiilor occidentale în China a crescut de la $369 miliarde în 2024 la $3,6 trilioane în 2023!
Experții se îndoiesc că SUA vor mai continua să investească în stabilitatea sistemului monetar curent. China continuă să facă o competiție neloială, să utilizeze fără excedent de dolari a cumpăra tot ce poate cumpăra în SUA (și Europa), a facilitati similare investitorilor occidentali în China.
Pentru menținerea stabilității monetare globale e nevoie ca țara ori țările care urmăresc să permită un oarecare deficit bugetar intern. Deficitul bugetar în SUA, de exemplu, e de 123% din PIB, de 311% în Canada, de 315% în Franța, de 400% în Japonia, de 316% în Olanda.
Trump nu mai are stomacul pentru menținerea stabilității sistemului monetar internațional, mai ales atâta timp cât, spune el, sunt țările care trișează. O țară care menține un deficit bugetar pierde de la o vreme capacitatea de a obține credit. Pentru rectificarea deficitului e nevoie ca PIB-ul să crească mai mult decât datoriile naționale.
Experții sunt în acord că în prezent nu mai există un sistem monetar internațional de tip clasic. În Secolul XIX sistemul era centrat pe aur, iar în Secolul XX pe dolarul american. Atât timp cât China va continua competiția neloială (cu acordul tacit al Europei și al Americii), un nou sistem monetar internațional, centrat pe dolarul american sau euro, nu va apărea.
Celor interesați de subiectul acesta foarte important le recomand America, China, and the Death of the International Monetary Non-System, de Russell Napier (American Affairs 2024).
Peter Costea
