• Vezi și: Peter Costea ◉ Războiul adulților împotriva copiilor (I)

Indexul fertilității în Coreea de Sud este de 0,7, un index de 2,1 fiind necesar pentru menținerea unui nivel demografic stabil. E cel mai scăzut index al fertilității din lume și din istoria umanității. În acest ritm, populația Coreei scade cu o treime de la o generație la alta (tot la 20 de ani). Cu alte cuvinte, 3 familii în Coreea produc doar 2 copii și 100 de coreeni în viață astăzi (în categoria de vârstă a celor fertili) vor avea doar 12 nepoți.

Înspăimântător, nu?

Cum s-a ajuns aici? Care vor fi consecințele dacă ce se întâmplă în Coreea se va întâmpla în alte țări dezvoltate și, în final, în fiecare țară din lume? Dar în România?

Coreea de astăzi este produsul unui proces lung de ostilitate față de copii. Acum 100 de ani, însă, nu a fost așa. În 1970 s-au născut 1 milion de coreeni. În 2023 s-au născut mai puțin de un sfert, 230.000. În afara orașelor mari copiii sunt cvasi-inexistenți.

În 2023, în 157 de școli nu a început clasa I din lipsă de copii. A fost și anul în care într-un sat s-a născut un singur copil. În alt sat nu s-au născut copii de fel din 1988. În alt sat, acum două generații, școala elementară avea peste 1000 de elevi. În 2024 avea doar 5. În unele școli clasele au ajuns la doar 2 elevi de profesor. Acești copii, se îngrijorează psihologii, părinții și sociologii, nu vor învăța arta socializării.

Toți coreenii sunt conștienți că viitorul lor demografic e profund periclitat, dar aleg să nu se gândească la viitor. O astfel de atitudine, fără îndoială denotă resemnare și așteptarea în tăcere a extincției.

Cum a ajuns Coreea aici? Ideile anti-familie și anti-procreare au prins repede în Coreea, o țară care după războiul mondial era una dintre cele mai sărace din lume. Se împământenise ideea că mulți oameni înseamnă multă sărăcie și că prosperitatea e facilitată de reducerea drastică a numărului gurilor care trebuie hrănite.

În 1961, militarii au prins puterea politică și au lansat o campanie anti-copii pentru reducerea sărăciei. La vremea aceea Coreea era mai săracă decât Haiti.

În 20 de ani, indexul fertilității în Coreea a scăzut de la 6 la 2, adică de la 6 copii de familie la doi. În aceeași perioadă Coreea a devenit un miracol economic. Copiii născuți în anii 40 și 50 au devenit forța de muncă transformatoare a Coreei în puterea economică de astăzi. Dar autoritățile nu s-au mulțumit, lansând sloganul că „doi copii [de familie] sunt prea mulți”.

Coreeni au răspuns cu nesăbuință, reducând numărul copiilor și mai mult. În cinci ani, între 1981 și 1986, indexul fertilității a scăzut de la 2 la 1,6. De atunci scade continuu, ajungând la 0,7% la începutul deceniului nostru.

Speriați de efectul politicii anti-copii, politicienii au lansat un program de 250 de miliarde de dolari pentru stimularea natalității, inclusiv concedii lungi pentru mame, tați, stimulente financiare pentru fiecare copil. Totul, însă, în zadar. Odată înfiptă mentalitatea anti-copii a coreenilor în psihicul și cultura națională, va lua mult timp pentru revenirea la o atitudine socială și cultură pro-copii și pro-natalitate.

Peter Costea