%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
De când mă aflu la Bruxelles am prilejul să citesc documente, rapoarte, legi și proiecte inedite și mai puțin cunoscute publicului. Printre altele, însă, am dat și peste așa-numita Constituție a Europei, căreia toți cei 450 de milioane de cetățeni ai Uniunii Europene trebuie să i se închine, asemenea unui idol. Mai toate documentele oficiale care sunt vânturate pe aici, în cercurile politice, sunt documente ideologice. Ele vorbesc despre „valorile europene” și „Constituția Europei”, și solicită, contra unor sancțiuni serioase (financiare și de altă natură), o aderare oarbă și fără obiecție la ideologia progresistă, totalitarș și intolerantă pe care ele ni le impun.
Așa era și pe vremea comunismului: loialitatea oarbă față de ideologia comunistș și Partidul Comunist Român erau condiții sine qua non pentru a nu fi dincolo de gratii.
Articolul 2 din Constituția Europei enunță o listă a „valorilor europene”. Iată-le:
***
The Union is founded on the values of respect for human dignity, freedom, democracy, equality, the rule of law and respect for human rights, including the rights of persons belonging to minorities. These values are common to the Member States in a society in which pluralism, non-discrimination, tolerance, justice, solidarity and equality between women and men prevail.
***
Uniunea se întemeiază pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate în care predomină pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția, solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați.
***
Din lista aceasta lipsește cea mai importantă valoare, valoarea vieții! Absența ei nu este întâmplătoare. Constituția (Tratatul de la Lisabona) este relativ recentă, iar dreptul la viață este menționat în toate tratatele internaționale care privesc drepturile omului. Absența „valorii vieții” din documentul fondator al Uniunii Europe dovedește că Uniunea nu prețuiește viața ori nu o interesează.
Nu e de mirare că în Europa se accentuează „valorile” care duc la moarte: avort și libertăți fără responsabilități. Dacă Constituția ar declara dreptul la viață drept „valoare europeană”, am putea ușor pleda pentru dreptul la viață al copiilor nenăscuți. Dar așa, înotăm împotriva curentului, în timp ce forțele întunericului sunt propulsate înainte.
Macron vrea să impună un drept la avort în Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale (așa cum a făcut-o în Constituția Franței), iar Spania vrea să facă la fel cu Constituția ei. Plus, decretarea, tot în Constituție, a căsătoriilor homosexuale: https://www.theolivepress.es
Europa a respins viața și a ales moartea. Regimul avortului devine tot mai permisibil. Un exemplu grăitor, dar și înspăimântător, e Norvegia. Un recent proiect de lege permite extinderea perioadei de avort de la 12 la 18 săptămâni, avortul selectiv (adică dacă fetusul e băiat, dar vreau fată, pot avorta – și viceversa), și avort absolut liber după ce femeia naște 2 sau 3 copii.
