
Nu pun această întrebare în mod iresponsabil ori tendențios. Dar, mai devreme sau mai târziu, ceea ce se șușotește în ascuns ajunge să fie rostit de pe acoperișul caselor. Comentez asupra subiectului pentru că el reflectă una dintre îngrijorările pe care românii din diaspora mi le împărtășesc.
Recent, o familie îmi comunica faptul ca tot mai mulți români se întorc din Austria în România.
Motivul este tratamentul discriminatoriu față de copiii lor. Românii s-au obișnuit să fie tratați ca cetățeni de rangul doi, dar când discriminarea afectează copiii lor și viitorul copiilor lor, românii ripostează.
Mi s-a comunicat cu îngrijorare că copiii românilor primesc note mai slabe la școală decât copiii austriecilor pentru a-i preveni astfel să ajungă în funcțiile deținute de elită: medici, avocați, arhitecți, profesori, oameni de știință. Germana fiind o limbă mai greoaie, copiii românilor rămân cu accent când o vorbesc, ceea ce facilitează discriminarea împotriva lor în școli.
Discriminarea și rasismul sunt inacceptabile. În 2019, la europarlamentare, am promovat demnitatea românilor din diaspora și am denunțat discriminarea la adresa lor. Rămân fidel poziției din 2019 și denunț rasismul îndreptat împotriva românilor din diaspora.
Nu sunt singura persoană care face aluzie la subiectul rasismului din Germania. Un articol recent, mult citit în Europa, discută același subiect și afirmă, de fapt, chiar în titlul lui: "Germany's anti-discrimination czar is a rasist / Ministrul german pentru nediscriminare este un rasist: https://agendaeurope.wordpress.com]
Peter Costea