Basham începe cartea Shepherds for Sale: How Evangelical Leaders Traded the Truth for a Leftist Agenda / Pastori de vânzare: lideri evanghelici care au schimbat adevărul pentru agenda progresistă discutând dilema multor tineri evanghelici din SUA care caută, uneori în zadar, un loc de închinare. în care să „umble în credința părinților lor”.

Unii pastori prin mai puțini interesați de doctrinele Scripturii și mai mult interesați de discuție, dintr-o poziție pro, a subiectelor dragi progresismului, de la avort și sodomie până la climă.

Un exemplu tragic dat de Basham este al unui cuplu tocmai căsătorit care a trebuit, înainte de a fi primiți ca membrii bisericii îna respectivă, să parcurgă cursuri de „conștientizare” privind rasismul, „păcatele rasei albe” săvârșite la adresa celorlalte rase, „păcatele”. comise de creștini” la adresa evreilor, „păcatele creștinilor săvârșite la adresa homosexualilor și a minorităților sexuale”.

Dacă aceste rânduri vi se par șocante, mie și mai mult.

Cursul de „conștientizare” urma să țină 6 luni, dar după o lună, tinerii căsătoriți și-au luat bebelușul și au plecat în altă parte. Astfel de cursuri, numite „Be the Bridge / Fii puntea” au apărut în multe biserici după moartea lui George Floyd în mai 2020. Cursul implică lecturarea obligatorie a unor cărți critice la adresa rasei albe și a civilizației occidentale. Obiectivul acestor cursuri este să-i convingă pe enoriași „that white families have accumulated wealth and advantage at the expense of black suffering / că familiile albe au obținut bogăție și avantaje în detrimentul suferințelor persoanelor de culoare”. Oricare argumente contrare sunt respinse.

Inserez aici și o notă personală: cu ani în urmă, prieteni români din Toronto îmi spuneau cât de inconfortabil se simte bine din vara lui 2020 când au trecut prin situații oarecum similare. În biserica lor se mutaseră mai multe familii de culoare din Haiti care se simțeau privilegiate și priveau cu nițică dispreț familiile albe, prezumția fiind că familiile albe erau rasiste, iar cele din Haiti victime ale rasismului.

Un alt exemplu dat de Basham este o biserică din California care recomandă să participe la paradele „diversității” și la marșuri pro-avort, justificând dacă Mântuitorul ar trăi astăzi ar face la fel pentru a „fi lumină”.

Unii tineri creștini participă, fiind influențați de astfel de argumente. „De ce, întreabă Basham, creștinii ar dori să ia parte la un eveniment aproape în întregime opus unei înțelegeri holistice a etnicii biblice? De ce ar participa unii crești la un astfel de eveniment aproape în întregime opus unei înțelegeri corecte a învățăturilor biblice”? Răspunsul tinerilor este „am participat pentru că am fost naivi”. Din nefericire, nu puțini dintre ei sunt asimilați în aceste mișcări și în loc să fie „lumină” se atrofiază întuneric.

Stilul acesta de a promova Evanghelia este numit „seeker sensitive”, pentru a nu „deranja” pe cei care trăiesc o viață contrară învățăturilor creștine. Ca urmare, un număr în creștere de creștini, mai ales tineri, întâmpină dificultăți în a-și găsi o biserică în care să se închine în „duh și adevăr”.

Iată ce scrie Basham la adresa lor: „Sunt creștini obișnuiți care se simt confuzi și consternați când văd pastori și lideri de slujitori cunoscuți lăsând ca cultura, mai degrabă decât Scriptura, să dicteze conținutul învățăturii lor... Se simt, sincer, ca niște oi fără shepherds /Ei sunt creștini de rând care se simt dezorientați când văd pastori și lideri binecunoscuți care permis culturii seculare să le dicteze conținutul predicilor, în loc de Scriptură ... Ei se simt, franc vorbind, ca niște oi păstori”.

Exemple de acest gen abundă în cartea lui Bashan. Vi-o recomand cu insistență. Cu riscul de a ne face inconfortabil pe unii dintre noi, Basham discută evoluția înspre progresism a unor lideri evanghelici binecunoscuți și în România și ale căror cărți au fost traduse și în română: Rick Warren, Beth More (Houston), David French (editorialist pentru New York Times, avocat care odinioară apără în tribunale cauze creștine prin ADF, la fel ca și mine), Russell More, fost lider influent între baptiștii din America.

Ce îi motivează pe unii pastori să se îmbarce în proiecte și doctrine fără baze scripturale? Faima, banii, dorința de a fi recunoscuți în sferele înalte ale societăților. Unii pastori au primit în bisericile lor fondatorii mișcării BLM / Black Lives Matter, toate femeile marxiste, dintre care una lesbiană care trăiește cu o femeie. Astfel de evenimente atrag atenția mass-mediei și fac cunoscută congregația.

Pe alții îi atrag banii. Basham discută modul în care organizații pro-sodomie și pro-avort ademenesc congregații cu milioane de dolari pentru răstălmăcirea Scripturii prin care se minimizează păcatele avortului, a vieții imorale, și se accentuează „dragostea lui Dumnezeu” ori „dragostea pentru aproapele”.

Cine donează pentru astfel de proiecte? George Soros, Philantrophies, printre alții, în timp ce guvernul federal, prin National Ocean and Atmospheric Administration, ține cursuri (inițiate de Administrația Biden-Harris) în bisericile unde sunt primiți, despre „threats of climate change / amenințările schimbărilor climatice”.

Pe alții, scrie Basham, îi atrage faimă și dorința de a fi în atenția potențială. Obama și Biden au fost experți în acest sens. Obama la adus la Casa Albă pe Russell More, unul dintre cei mai influenți baptiști din America, și ia acordat toată fala și atenția. More e binecunoscut și pentru limbajul marxist pe care îl folosește, conștient sau nu. Nu e de mirare că, nu cu mulți ani în urmă, enoriașii-au dat papucii. Din nefericire, exemplu de acest gen abundă în cartea lui Basham.

Invitațiile la conferințele progresiste, la loc la masă, și prilejul unei conferințe sunt alte motive care îi fac pe unii lideri evanghelici să participe. Cei care refuză să dilueze mesajul biblic nu sunt invitați.

Peter Costea