%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
În Romania ultimelor luni am fost martori la atacurile și ripostele dintre Ministerul Educație și politicieni privind sistemul de învățământ. Atacurile s-au focalizat pe neajunsurile din învățământ, de la curriculum la cadre, iar apoi la dotări. Taberele s-au învinuit și justificat reciproc. Acuze de acest gen, de fapt, există peste tot în lume. Peste tot se solicită creșterea bugetului pentru educație, creștere salariilor profesorilor, clase mai mici, mai mulți suplinitori, modernizarea dotărilor școlare. Publicul e uneori frustrat de solicitările care le afectează buzunarul. Un exemplu recent e discuția aprinsă dintre părinți și administrația unei școli din Texas care solicită creșterea bugetului pentru a echipa fetele cu costume de dans. Părinții erau alarmați, unii zicând că nu au fete, iar alții că aceste costume să fie plătite de părinți, nu școală.
În acest context al discuțiilor aprinse, scriu astăzi despre o variantă creștină a sistemului de învățământ, folosită cu mult succes în trecut de alte țări și care merită să fie luată în considerare și în România.
A fost o vreme în Marea Britanie când sărăcia extremă era omniprezentă. Citim despre ea în romanele lui Dickens. Creștinii au fost primii care au reacționat, cu compasiune, dar și practic, pentru eradicarea ei. Au atacat sărăcia nu doar prin acțiuni caritabile, dar și încercând să o elimine din rădăcini prin implementarea unui sistem educațional desemnat să ajute copiii săracilor. Sistemul acesta a fost un succes extraordinar, fiind apoi preluat de socialiștii britanici și încorporat în sistemul de welfare / asistență socială de mai târziu a britanicilor.
Sistemul educațional creștin a fost opera lui Anthony Cooper / Lord Shaftesbury care a trăit între 1801-1885. Viața lui s-a intersectat pentru o vreme cu viața unui alt mare britanic creștin, William Wilberforce, care și-a devotat viața de adult eradicării comerțului cu sclavi. Pe Cooper l-au frapat deficientele sistemul britanic de învățământ care, de fapt, oglindește ceea ce vedem și în România și în general în societatea occidentală. În cuvintele lui Cooper, sistemul educațional din vremea lui "provided everything for the flesh, and nothing for the soul, everything for time, and nothing for eternity / totul pentru trup și nimic pentru suflet; totul pentru o vreme și nimic pentru eternitate".
Cooper a fondat un sistem școlar numit "ragged schools" care în românește ar putea fi tradus, aproximativ, ca "școlile celor (sau pentru cei) în zdrențe". Pilonii esențiali ai acestui sistem erau (1) educația umanistă; (2) educația morală și religioasă; si (3) educația vocațională în care copiii învățau o meserie. Meseriile principale erau: croitoria, fierăria, cizmăria, florăria, patiseria. Un aspect diferit al sistemului educațional era și faptul că elevii mai în vârstă care deja făcuseră școala, îi învățau pe elevii mai mici. [NOTĂ: Misionari britanici au implementat un sistem similar și în anumite provincii din Rusia țaristă in Veacul XIX, inclusiv în Basarabia].
Sistemul lui Cooper a fost un succes. Zeci de mii de elevi au fost educați în aceste scoli, ieșind din sărăcie, ei și familiile lor. În timp, numărul de "ragged schools" a ajuns la 350, 1.600 de învățători și profesori, și 26.000 de elevi. Resursele financiare pentru administrarea școlilor proveneau în mare parte din donațiile bisericilor. În 1870, Marea Britanie a adoptat o lege specială care a încorporat în sistemul educațional public școlile de tip "ragged schools".
Ne mândrim cu realizările străbunilor noștri în credință în domeniul educației. Au știut să combine moralul cu practicul, dând societății oamenii de încredere și contribuind la eradicarea sărăciei prin educație și muncă.
Britanicii l-au îndrăgit pe Cooper / Lord Shaftersbury. Cortegiul lui funerar din 1885 a inundat străzile Londrei cu mii de oameni, fiind mult mai mare decât cortegiul funerar al Prințului Albert cu câțiva ani mai devreme.
Recomand celor interesați de subiect, A School Model that Could Transform Society / Un Model școlar care poate transforma societatea. [Link: https://www.thepublicdiscourse.com/2022/10/84976/]
Peter Costea
