Trecerea printr-un uragan nu este o chestiune trivială. Năprasnicul Beryl a făcut dezastru din Caraibe până în Texas, necruțând nici Jamaica și nici Yucatan. A lovit cu aproape 100 de mile la oră țărmul nordic al Golfului Mexic, făcând apoi ravagii greu de exprimat n cuvinte în Houston și zonele dimprejur.

Ravagiile se puteau vedea chiar din avion, la aterizare, iar apoi pe drumurile, șoselele și autostrăzile marii metropole. 7 milioane de ființe umane au fost afectate profund de încăpățânatul uragan. Beryl a doborât aproape 20.000 de copaci peste rețelele electrice, peste 2000 de stâlpi electrici, și a oprit curentul și internetul la peste 2 milioane de case și firme. Restabilirea normalului din toate punctele de vedere încă rămâne o provocare.

Peste tot, copaci falnici fuseseră dezrădăcinați și aruncați de vijelie în curțile sau peste casele oamenilor. Multe acoperișuri au fost doborâte. Șoselele  au fost acoperite de apă, copaci smulși din rădăcini și crengi uriașe.

Cablurile electrice au fost rupte pe alocuri. Peste tot, garduri rupte și duse de vânt. Panouri publicitare distruse de puterea vântului. Ferestrele multor case sparte de crengi sau bucăți de copaci devenite proiectile duse de vânt. Semafoarele au încetat să mai funcționeze. Vitrinele restaurantelor au fost sparte. Grămezi de copaci căzuți și crengi rupte de vânt erau adunate în grămezi uriașe care blocau drumurile și au redus circulația la zero.

Pe alocuri, grămezi de crengi și ramuri uriașe erau strivite și adunate de vijelie pe lângă zidurile caselor sau a porților de la garaje. Terenuri sportive și de tenis au fost reduse la ruine de vânturile care au doborât stâlpii electrici, gardurile ori au dat peste cap tribunele.

Lucrurile astea nu au fost un coșmar. Au fost o realitate care a bântuit toată noaptea. O noapte interminabilă și lungă de beznă, fără curent, și dominată de panică și zgomot. Rafalele puternice păreau să ridice casele din temelii.

De atunci a trecut mai bine de o săptămână. Oamenii, însă, au dat dovadă de un spirit civic deosebit, fără intervenția autorităților. Cu un calm de nedescris, și-au dat mâinile să-și curețe acoperișurile, să taie copacii prăbușiți, să facă loc traficului, să curețe drumurile, zonele comune, podurile și să-și protejeze împreuna familiile și proprietățile.

Iar în ziua de Duminică nu l-au uitat pe Dumnezeu. Cu toate că lăcașurile de închinare erau închise din cauza lipsei de curent și aer condiționat, s-au strâns în grupuri mai mici sau mai mari în locurile de parcare din preajma bisericilor sau a centrelor comerciale pentru a se închina lui Dumnezeu. „Thank God, we made it / mulțumim lui Dumnezeu că am scăpat cu viață”, zise un bărbat tânăr cu nevasta lui.

„It could have been worse / ar fi putut să fie chiar  mai rău”, zise un altul. Iar un alt bărbat, mai în vârstă, ținându-și soția de mână, și-a ridicat vocea spunând „God protected my house / Dumnezeu mi-a protejat casa” și familia.

Detaliile acestea prețioase nu le găsiți în mass-media. Ele, însă, sunt mărturii adevărate, mărgăritare duhovnicești care dovedesc că un uragan ne poate distruge proprietățile, dar nu poate stinge credință noastră în Dumnezeu. Asta este cea mai valoroasă lecție învățată din experiența uraganului Beryl din 2024.

Peter Costea