Presa nu acoperă subiectul. Îl afli doar din discuții private cu tineri suedezi. Mi-a fost dat să întâlnesc doi astfel de tineri la Roma, cu prilejul conferinței unde a vorbit și Georgia Meloni, la mijlocul lunii. Subiectul a fost adus în discuție de ei, nu de mine.

Un tânăr în anii 30 ai vieții era curios să știi dacă sunt crești. Răspunsul meu la făcut să afirme că și el este creștin, dar nu de multă vreme. L-am ascultat cu multă atenție, dându-mi seama că ceea ce se întâmplă în Suedia cu generația tânără (sau o mică parte din ea) se întâmplă, foarte probabil, și în alte părți ale Europei. Cert este că se întâmplă în America.

Nici părinții, nici bunicii acest tânăr nu frecventau biserica. Erau dezrădăcinați de creștinism și credință în general, și mulțumiți de bunăstarea materială din Suedia, unde statul le purta de grijă asemenea unui „zeu” providențial.

Tânărul a crescut și el în aceeași paradigmă a nepăsării și necredinței. Sentimentele lui anti-creștine și anti-divinitate i-au fost învigorate citind cartea lui Richard Dawkins, the God Delusion (2006). Credea că va rămâne ateu toată viața.

Până când a citit o altă carte, despre care am postat și eu pe pagina mea de Facebook, Dominion: How the Christian Revolution Remade the World (2019), a profesorului și istoricului de la Princeton University, Tom Holland. [Recenzie: https://www.nathaneberline.com/blog/dominion]

Teoria dominantă a acestui volum imens este că civilizația europeană, cu toate aspectele ei bune, este înrădăcinată în creștinism. Că este, de fapt, moștenirea spirituală a creștinismului. Că fără creștinism, Europa nu ar fi cunoscut democrația, pluralismul, demnitatea umană, toleranța, statul de drept, compasiunea și interesul în bunăstarea aproapelui.

Acest interes în istorie la determinat pe tânărul suedez să înceapă să studieze creștinismul și Biblia, devenind, în timp, prin „auzirea Cuvântului”, un om al credinței. Acum participă la slujbele bisericești și răspândește pe unde are prilejul vestea bună a întrupării lui Hristos.

Un alt motiv care ia generat acest tânăr interesul în credință este agresivitatea islamului în Suedia, unde bisericile se închid, în timp ce moscheile se deschid. Nu vrea, spunea el - la fel cum nu vor nici tinerii suedezi - o Suedie influențată de cultură și civilizația ei de islam.

Iar celălalt tânăr îmi spunea despre o carte recent publicată în Suedia, în care autoarea afirma că „Sweden is the most protestant of all protestant nations / Suedia e cea mai protestantă țară dintre țările protestante”. Cartea a devenit un bestseller, făcând valuri în rândurile tinerilor care dau seama că fără creștinism și moștenirea creștină lăsată lor de părinții lor, țara în care trăiesc ar fi un vid spiritual care ar putea fi umplut de musulmani.

Veștile acestea sunt bune și se potrivesc cu Vestea pe care o sărbătorim în câteva zile: Mântuitorul Sa întrupat, a venit să trăiască printre noi, să nu arate Calea, Adevărul și Viața, și să nu pregătească pentru trecerea morții la viața veșniciei.

El încă stă cu brațele deschise la încrucișarea drumurilor istoriei, civilizațiilor și națiunilor și spune „iată Eu stau la ușa și bat ...”

Petru Costea