%20%23%20MM.gif)
Zilele acestea am terminat de citit una dintre cele mai fascinante cărți care mi-a fost dat să o citesc în limba romana în ultimii ani. Istoricul și pastorul român din Republica Moldova, domnul Vasile Filat, tocmai a publicat Istoria Mișcărilor Evanghelice din Basarabia în Perioada Țaristă (1812 - 1918).
Autorul își începe cartea cu date statistice actuale: aproximativ 1% din populația Republicii Moldova este baptista și probabil un procent similar este penticostală. În total, se poate spune că aproximativ 2,5% din populația Basarabiei este evanghelică, fiind o mică parte din marea familie evanghelică mondială de jumătate de miliard de credincioși.
Pornind de la aceste date statistice, autorul se lansează în prima încercare de care am eu cunoștință, aceea de a scrie istoria evanghelicilor din Basarabia. Este un proiect admirabil și un început bun care ne facilitează cunoașterea rădăcinilor nosatre istorice și spirituale ca evanghelici, în vastul spațiu istoric românesc care se extinde de la Satu Mare până la gurile Nistrului și de la Hotin la Drobeta Turnu-Severin.
Cu toate că politic vorbind Basarabia nu face parte din Romania, ea face parte din sufletul și memoria noastră colectivă. Basarabia este România. Din vremuri străvechi locuitorii ei au fost creștini, la fel ca cei din Ardeal, Țara Românească, Moldova și celelalte ținuri istorice în care au locuit românii. Atât istoricii romani, greci, iar apoi bizantini, cât și cronicarii bisericii primare menționează prezența chiar robustă a creștinilor la Nordul Dunării, inclusiv în partea de sud a Ucrainei de azi, acolo unde locuiau sciții. Raziile făcute de aceștia în Imperiul Roman a rezultat în capturarea multor prizonieri, inclusiv creștini care au fost aduși dincoace de Dunăre unde au locuit în mijlocul populației băștinașe.
În ciuda titlulului ei însă, cartea dlui Filat nu este o carte cu caracter confesional ori teologic. Este o carte care descrie, așa cum spune și titlul, o istorie anume, un aspect al vieții religioase din Basarabia în anii duri și fară de milă în care au trăit românii de dincolo de Prut, după lăsarea cortinei de lemn care a separat românii din Imperiul Otoman și Imperiul Austriac de românii care au locuit, vremelnic, în Imperiul Țarist.
Cartea este un prim pas înspre realizarea unui proiect și mai temerar pe care și l-a propus autorul, și anume de a scrie istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia de la 1812 pină în zilele noastre. Urmează, ne informează autorul, să scrie un al doilea volum privind extinderea mișcării evanghelice din Basarabia în anii interbelici cînd Basarabia a făcut parte din Romania Mare, iar un al treilea volum privind istoria grupurilor evanghelice în Basarabia din 1940 pină azi.
Eforturile autorului de a cerceta și scrie cartea trebuie cunoscute și apreciate. I-a luat ani de zile să adune materialele necesare. A cercetat cu deamanuntul în arhivele Rusiei din Sankt Petersburg. A recurs la documente originale în limba rusă, ucrainiană, germană, engleză și română. A cercetat documente inedite în arhivele Bisericii Ortodoxe din Rusia. A citit rapoarte judecătorești în arhivele de la Chișinău care descriau cu lux de amănunte mișcările evanghelice din Basarabia, inclusiv acuzele aduse la adresa lor, date statistice și modul de închinare al credincioșilor evanghelici. Munca autorului a fost intr-adevăr titanică, iar interesul nostru în a ne cunoaște rădăcinile istorice și istoria înainte mergătorilor noștri în credință trebuie să fie pe măsură.
Cartea are 279 de pagini și este foarte bogată în informații. Aflăm lucruri inedite. Primele biserici evanghelice din Basarabia în limba română au fost înființate doar după alipirea Basarabiei la România după 1 decembrie 1918. Prima biserică evanghelică în limba rusă din Basarabia, o biserică baptistă care există și astăzi, o găsim în Stumok (Bugeac) în anii 1870. Nimeni nu știe originea exactă și nici anul exact al înființării acestei biserici, însă aflăm că aceasta a fost o biserică misionară.
Se presupune existența unor evanghelici români (moldoveni) în Basarabia încă înainte de 1918, dar numele lor nu ne sunt cunoscute. Cunoscut este numele unui misionar român-rus cu numele de Ieremia Ciobanu care a evanghelizat unele părți din Basarabia înainte de a fi arestat și condamnat pentru prozelitism iar apoi exilat în Caucazia. Nu există detalii privind viață lui acolo.
Istoria mișcărilor evanghelice din Basarabia nu poate fi despărțită de istoria ținutului în sine, realitate ce face cartea un tezaur bogat de informații și pentru cei interesați în istoria Basarabiei, în geografie, toponimie, și în mozaicul confesional și etnic al acestui ținut mitic dintre Prut și Nistru.
Tratatul de la București din 1812 dintre Rusia și Imperiul Otoman a rupt Moldova în două. La vremea aceea, de la Hotin la gurile Nistrului, Basarabia măsura peste 45 000 de kilometri pătrați și avea 482 000 de locuitori. Analfabetismul între români era extrem de ridicat, de peste 95% la bărbați și de peste 97% la femei. Chiar majoritatea preoților nu știau să scrie ori să citească.
Cei pasionați de geografie, așa cum sunt și eu, vor afla informații inedite despre toponimia Basarabiei și evoluția numelor satelor și orașelor din Basarabia. Satul Cișmele din Bugeac de exemplu, a devenit sat rusesc care astăzi se numește Strumok. Sărata, un alt sat din Bugeac, fără îndoială denotă prezența românilor în aceste ținuturi vremuri de veacuri, cu toate că de la o vreme românii nu mai sunt menționați în acest așezământ care a devenit un centru important pentru coloniștii germani și prozelitismul lor evanghelic între germanii din Basarabia și mai tîrziu din Dobrogea.
Am putea spune de fapt că Bugeacul, ținutul care se extinde între Galați și Odesa de la vest la est, și de la dealurile Republicii Moldova la Dunăre și Marea Neagră de la nord la sud, a fost leagănul mișcărilor evanghelice din Basarabia. Aproape de România, misionarii germani și ruși din Bugeac au trecut Dunărea la Tulcea și nordul Dobrogei unde au misionat comunitățile de lipoveni și coloniile germane de acolo.
Cartea redă detalii și descrieri facinante făcute despre Basarabia și locuitorii ei de către străinii, în marea lor majoritate misionari, care au trecut prin Basarabia în vremea țaristă, în primul rînd germani și britanici.
Cei interesați de istoria bisericii din Basarabia după 1812, vor afla modul în care preoți patrioți au păstrat creștinismul în limba română, au construit, în ciuda dificultăților, biserici și au reușit să aducă în Basarabia Biblia în limba Română, Biblia de la Blaj din 1774. Ortodoxia a fost păstrată vie între românii din Basarabia și prin eforturile Mitropolitului Gavril Bădulescu Bodoni, născut în Bistrița în 1746 iar apoi educat în Kiev, Atos și Smirna. În 1812 el a rămas în Basarabia, unde a și decedat în 1821, fiind instrumental în păstrarea ortodoxiei în limba română între români, clădirea de biserici, dar mai ales în aducerea în Basarabia a Bibliei de la Blaj.
O perspectivă interesantă o constituie și analiza făcută de autor a războaielor din zona limitrofă Basarabiei și modul în care acestea au facilitat ori împiedecat accesul și activitățile misionarilor germani și britanici în Basarabia. Războiul Crimeei de exemplu, a facilitat accesul misionarilor britanici în zonă și răspândirea Bibliei în limbile localnicilor, dar nu a românilor. Războiul din 1877 și Tratatul de la Berlin au facilitat accesul în Basarabia a misionarilor germani.
În deceniile următoare a avut loc un flux mare de misionari germani din Dobrogea (din Tulcea în primul rând) care au călătorit în sudul Basarabiei unde erau coloniile germane. La vremea aceea sudul Basarabiei, adică Bugeacul, făcea parte din România.
Aspectele demografice ale cărții sunt și ele fascinante. Din cei aproape jumătate de milion de locuitori ai Basarabiei în 1812, o treime au fugit peste Prutul în Moldova de teama de a nu fi făcuți iobagi de către ruși. Rușii au adus în satele românești coloniști germani cărora le-au acordat libertate religioasă prin înțelegeri speciale. Germanii au devenit, în timp, adepți ai grupurilor evanghelice ale acelor ani (molocani, stundiști și baptiști), dar nu au făcut misionarism între ruși, ucrainieni ori români. Inevitabil însă, un număr foarte mic de români, în special cei care munceau în coloniile germane, au adoptat credința germanilor evanghelici.
Evoluția libertății religioase este un alt aspect facinant al cărții. Cei pasionați de subiect vor afla modul în care diferiți țari rusi, motivați de diverse simpatii și interese geopolitice, au îngăduit ori îngrădit libertatea religioasă și munca misionarilor în Rusia țaristă și Basarabia.
O sursă fascinantă și bogată de informații privind mișcările evanghelice din Basarabia țaristă o constituie rapoartele misionarilor ortodocși ruși care combăteau mișcările evanghelice. Putem spune că a existat de fapt o mică contra-evenghelizare pornita în Basarabia de Biserica Ortodoxă Rusă, asemenea Contrareformei în Polonia devenită protestantă în Secolul XVI. Unii preoți ortodocși țineau discursuri publice împotriva teologiei evanghelicilor în satele Basarabiei din afara coloniilor germane în care trăiau evanghelicii. Rapoartele lor sunt detaliate, conțin date statistice și redau impresiile preoților față de nivelul moral și educațional al adepților mișcărilor evanghelice pe sate.
Nu în ultimul rând, cartea descrie trecerea unor grupuri de evrei din Chișinău la creștinism sub influența misionarilor britanici și germani. De fapt, Chișinău a fost unul din primele orașe din lume în care evrei au trecut la creștinism formând astfel mișcarea mesianică. În timp, mișcarea mesianică s-a extins geografic și numeric și dăinuie până în zilele noastre.
O mare realizare a cărții este modul structurat în care autorul își prezintă materialul. Factorii care au facilitat extinderea doctrinei și mișcărilor evanghelice în Basarabia sunt ușor de intuit și de înțeles. Factorul istoric a favorizat extinderea grupurilor evanghelice. Misionarii străini, în special germani și britanici, au avut și ei un aport aparte.
Societățile biblice și misionare, în special cele britanice, au fost foarte active în țoată Rusia, în anii cînd li s-a permis să activeze în Rusia țaristă. Au tipărit Biblii în limba rusă (dar nu română). Trezirea spirituală pietistă din Germania, extinsă și în coloniile germane din Basarabia, a fost factorul decisiv care a catapultat mișcările evanghelice din Basarabia într-un fenomen care nu mai putea fi ignorat și care a ajuns să îngrijoreze autoritățile clericale și civile țariste.
Fiecare colonie germană avea evanghelici care se întruneau în case de câteva ori pe săptămână. La întrunirile lor veneau și localnicii ruși și moldoveni care munceau în gospodăriile germane, participând și ei la slujbele religioase. Cu toate că intenția germanilor și a autorităților țariste a fost să se prevină scurgerea ideilor evanghelice în afara coloniilor germane, coloniile germane nu erau închise ermetic. Angajații lor duceau Biblii în satele unde formau grupuri locale de citire a Bibliei în casele lor.
În ultimul rând, cartea nu ignoră rolul important al libertății religioase pentru promovarea ideilor religioase, cele evanghelice în cazul de față. Majoritatea țărilor, după cum aflăm din carte, au suprimat mișcările evanghelice și au interzis misionarismul. În consecință, oportunitățile de promovare a doctrinei evanghelice au fost limitate din punct de vedere politic, dar atunci când acestea au existat, misonarii germani și străini le-au folosit cu mult succes.
Alexandru I, de fapt, a fost primul și cel mai tolerant țar rus care a îngăduit libertatea religioasă în întregul Imperiu Țarist și Basarabia. Basarabia a beneficiat de acest avantaj încă din 1812. În anii administrației lui Alexandru I ortodoxia și Biblia în limba română au avut parte de progres între romanii de dincolo de Prut.
1 decembrie 1918 deschide noi oportunități pentru mișcările evanghelice din Basarabia, de acum înainte în cadrul României Mari. Peste noapte, diversitatea etnică și religioasă a României a devenit și mai pregnantă. Autoritățile României au adoptat politici tolerante și au garantat libertatea religioasă. Cei 22 de ani de libertate, din 1918 până la 1940, au fost ani decisivi pentru răspândirea învățăturilor evanghelice în Basarabia.
Această parte de istorie este obiectivul următorului volum al istoriei evanghelicilor din Basarabia pe care și-l propune pstorul Filat.
Recomand cartea cu mult entuziasm și așteptăm cu nerăbdarea publicarea următoarelor volume.
Petre Costea, PhD, JD (Juris Doctor)
