Mari, minunate și nepătrunse sunt căile Lui Dumnezeu.
Un bărbat din biserica noastră a avut un avc. Tată a opt copii. Ne-am rugat pentru el, am plâns înaintea Lui Dumnezeu să-i dea viață. Și i-a dat.
Numai că acolo în spital, fratele nostru, a realizat că Dumnezeu l-a trimis acolo cu un alt scop. În urmă cu câÈ›iva ani am botezat un om special, dar necazurile, ispitele È™i păcatele l-au tras înapoi, în lume. L-am excomunicat, pentru că la asta ne pricepem cel mai bine. Și nici nu l-am mai căutat pentru că la asta nu ne pricepem.
L-a găsit acolo fratele nostru. S-a rugat cu el nopÈ›i la rând. Omul a fost atins de Dumnezeu È™i ne-a cerut frumos să-l vizităm. Când am stat să ascult povestea lui, am rămas fără cuvinte È™i plin de ruÈ™ine. Cert e că Dumnezeu îl iubeÈ™te È™i dacă noi nu l-am căutat, a făcut Dumnezeu ce a vrut cu noi, ne-a mutat, ne-a permutat, ne-a tulburat, ne-a trimis la spital ca să-l găsim.
Duhul Sfânt lucrează È™i dincolo de clădirea bisericii noastre, nu doar la serile de stăruință sau la evenimentele noastre de "evanghelizare".
Cele mai frumoase poveÈ™ti sunt în casele oamenilor. CărÈ›ile nepublicate sunt acolo, lângă jucăriile copiilor, lângă teracotă È™i pe scaunul vechi de douăzeci de ani. Uneori Hristos e acolo, nu în clădirile noastre pompoase. Acolo să-L căutăm!
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





