%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Mari, minunate și nepătrunse sunt căile Lui Dumnezeu.
Un bărbat din biserica noastră a avut un avc. Tată a opt copii. Ne-am rugat pentru el, am plâns înaintea Lui Dumnezeu să-i dea viață. Și i-a dat.
Numai că acolo în spital, fratele nostru, a realizat că Dumnezeu l-a trimis acolo cu un alt scop. În urmă cu câțiva ani am botezat un om special, dar necazurile, ispitele și păcatele l-au tras înapoi, în lume. L-am excomunicat, pentru că la asta ne pricepem cel mai bine. Și nici nu l-am mai căutat pentru că la asta nu ne pricepem.
L-a găsit acolo fratele nostru. S-a rugat cu el nopți la rând. Omul a fost atins de Dumnezeu și ne-a cerut frumos să-l vizităm. Când am stat să ascult povestea lui, am rămas fără cuvinte și plin de rușine. Cert e că Dumnezeu îl iubește și dacă noi nu l-am căutat, a făcut Dumnezeu ce a vrut cu noi, ne-a mutat, ne-a permutat, ne-a tulburat, ne-a trimis la spital ca să-l găsim.
Duhul Sfânt lucrează și dincolo de clădirea bisericii noastre, nu doar la serile de stăruință sau la evenimentele noastre de "evanghelizare".
Cele mai frumoase povești sunt în casele oamenilor. Cărțile nepublicate sunt acolo, lângă jucăriile copiilor, lângă teracotă și pe scaunul vechi de douăzeci de ani. Uneori Hristos e acolo, nu în clădirile noastre pompoase. Acolo să-L căutăm!
Sali Sabri
