%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Am copilărit împreună cu Erdal. Am mers la cules de tei din pomi și mușețel de pe câmp pe care le puneam în pungi și le vindeam. Am cules și multă iarbă pentru nea Ilie. Între casa mea și casa lui erau casa lui nea Iusein și casa lui nea Ilie. Nea Ilie era singurul român printre noi, dar copiii dânsului s-au turcit și ei cu noi pe stradă. Vorbeau turcește ca și noi, mâncau turcește și ciordeau tot pe turcește. Pe nea Ilie îl necăjeam tare de tot pentru că el avea în curte un cais cum nu era în toată Ali-Baba. Eu veneam de pe casa noastră, Erdal de pe casa lui și îi distrugeam acoperișul lui nea Ilie pentru caisele alea bune. Au trecut anii. Casa lui Nea Ilie am cumpărat-o eu de la copiii lui. Nea Ilie a plecat la cele veșnice. Nea Iusein a plecat și el. Erdal a cumpărat casa lipită de locuința copilăriei lui. Era tare fericit că reușise să-și cumpere o casă. Era peste tot în europa, ba-n Anglia, ba-n Spania. Ultima data era în Frankfurt. Peste două luni urma să aibă nunta. M-a contactat zilele trecute să-l ajut cu ceva, dar n-am reușit pentru că eu eram plecat în Bistrița cu familia mea.
În urmă cu câteva zile, prietenul copilăriei mele, mergea la muncă împreună cu doi dintre verișorii lui. Verișorii lui sunt niște băieți de nota 20, ca și el de altfel. Mergând pe autostradă, în Frankfurt, după cum spuneam, au văzut un accident groaznic. Văzând accidentul, au tras pe dreapta, într-o parcare, pe un loc sigur. Au fugit către mașina lovită pentru a scăpa o femeie care era prinsă în mașina dânsei. Au reușit să o scoată. Între timp, un alt român, care circula cu o viteză năucitoare, a întrat în ei! Verișorii lui Erdal au scăpat, el nu. La doar 34 de ani a plecat la cele veșnice. A murit așa cum l-am știut: mereu în slujba altora,mereu săritor, mereu gata de sacrificiu.
Sali Sabri
