Înaintașii noștri de pe vremuri,
Pe sub pământ altar zideau
Și pe furiș, la miezul nopții,
Veneau și acolo se închinau...
În anul 1976, un grup de credincioși baptiști din Medgidia au început să se întâlnească la rugăciune, în casa fratelui Budur.
În anul 1979, un grup de 17 credincioși, au solicitat o recunoaștere din partea autorităților cultului creștin baptist din România.
Fratele Budur a oferit o cameră de 4/5 în care credincioșii se strângeau la rugăciune.
16 dintre ei eu plecat la Domnul. A rămas în viață doar fratele Costică Bacalu.
Îmi povestea fratele Costică, în seara asta, cum erau interogați de securiști. Bătuți, batjocoriți, înjurați, amendați de către autoritățile comuniste, au rezistat!
Noi avem clădiri, ei n-au avut. Noi avem libertate, ei nu. Noi avem internet, ei nu aveau. Și cu toate acestea au vestit Evanghelia mai mult decât o facem noi în confortul nostru. Au trăit ce au predicat. L-au iubit pe Hristos mai mult decât amvonul și microfanele fără fir.
Unde ne găsim? Credința cum o trăim? Nu cumva avem doar forma primilor creștini?
Sali Sabri



%20%23%20MM.gif)





