Articole

Teofil Stanciu ◉ Cum va arăta creștinismul românesc în viitor?

elefant.ro%20
evomag.ro%20
Teofil Stanciu ◉ Cum va arăta creștinismul românesc în viitor?
Nu sunt profet, nu aș putea spune. Dar cred că este foarte instructiv să ne uităm la preocupările și problemele din prezent.

Căci sub dansul public al liderilor diverselor confesiuni românești se pot observa lupte pentru putere și influență, poziționări care să gâdile simpatiile ideologice ale enoriașilor și alte asemenea.

Nu voi intra în detalii, dar am un alt tip de indiciu: fiecare își poate cerceta ograda confesională și biserica locală și să vadă spre ce se canalizează cele mai multe eforturi și care sunt temele cele mai fierbinți (nu neapărat oficiale).

De asemenea, fiecare poate face un exercițiu simplu: cum te raportezi la ceilalți creștini, cei care nu sunt din aceeași confesiune, și cum ți se recomandă (explicit sau implicit) să o faci.

După părerea mea, dacă acordăm atenție celor două zone sugerate mai sus, putem culege suficiente date pentru a întrevedea ceva legat de viitor.

Căci în viitor, instituțiile religioase vor deține un rol mai puțin important în societate căci secularizarea și tendințele religioase centrifuge le vor reduce mult din numărul de adepți; dar, într-un alt sens, vor avea un rol mai important, căci va conta mult ce gesturi publice vor fi capabile să facă în societate. Iar felul în care funcționează în prezent aceste instituții anticipează ceea ce vom moșteni pentru viitor.

Sper să mă înșel, dar nu-mi pare că instituțiile ecleziale fac vreun exercițiu pentru viitor, ci mai degrabă par dornice să privească în trecut.

De asemenea, tot în viitor, relația dintre diversele confesiuni creștine nu va mai fi un moft, ci o tot mai acută necesitate. Nu cred că râcile vor mai avea aceeași bățoșenie, căci nu vei avea cui povesti despre ele decât dacă vei alege o existență ghetoizată.

Să nu ne amăgim, referendumul a oferit o poză relevantă pentru influența și capacitatea instituțiilor de mobilizare. Demografia lucrează cel mult în favoarea penticostalilor, dar baptiștii sunt în scădere constantă la fiecare nou recensământ. Secularizarea va afecta clar bisericile tradiționale cu creștini nominali.

Îmi pare că viitorul ar trebui pregătit foarte realist în școlile de teologie, care să instruiască oameni serioși, credincioși, capabili să gândească în afara șabloanelor consacrate. Niște oameni cu identități solide, dar suple, dialogale, cărora nu le e frică să interacționeze și să colaboreze cu oameni de alte confesiuni, de alte religii sau fără vreo credință.

Nu cred că viitorul va mai fi al predicatorilor, ci al trăitorilor autentici, care nu se izolează de lume și nu se ascund de realitate, ci o înfruntă cu smerenie și curaj. Cred că va fi al celor capabili să vadă și să numească erorile pe care le comit propriile lor confesiuni mai ales când acestea sunt de notorietate. Iar pe urmă să le îndrepte cu toată pocăința necesară. Și dacă nu vor fi pregătiți, tot asta vor avea de făcut.

Dacă nu se schimbă ceva fundamental în mersul lumii, atunci sigur nu ne îndreptăm spre o epocă de dominație a bisericii creștine, ci spre una în care ea va deveni tot mai puțin influentă ca pondere și forță demografică. Șansa ei e ca tot ce pierde în influență politică și putere instituțională să câștige în autenticitate și în slujire.

Insist însă pe acest aspect: problemele creștinismului românesc de mâine se prepară în laboratoarele interne ale confesiunilor de azi. De aceea, să fim atenți, să luăm aminte, căci ne vor izbi în față nu peste mult. Din păcate, deconturile vor fi plătite de generațiile tinere, nu de cele care fac azi jocurile."