%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Doamna Grațiela Agache a avut amabilitatea de a răspunde comentariului în care îmi exprimam șocul că există oameni care pot recomanda arderea Bibliei Cornilescu. Apreciez dorința ei de a explica rațiunea recomandării făcute. E un semn bun că oamenii pot ajunge să dialogheze, chiar și când au dezacorduri profunde cu privire la subiectele discutate.
Pentru a mă asigura că mesajul meu a fost bine înțeles, fac următoarele precizări.
Contrar celor afirmate de dna Agache, nu mă deranjează că dânsa promovează în spațiul online Biblia sinodală și nu Biblia Cornilescu. Am acasă trei ediții publicate cu aprobarea Sf. Sinod, ediții din care citesc din când în când. Le-am recomandat studenților să aibă în bibliotecă și versiuni ortodoxe sau catolice. La unele seminarii le-am cerut chiar să se asigure că citesc și comentează textul în mai multe versiuni. Acum câțiva ani, la unul dintre cursurile mele un student avea la el Biblia sinodală, astfel că în studiul exegetic la Epistola 1 Corinteni făceam apel și la soluțiile de traducere din Biblia sinodală. Așadar, e loc sub soare pentru mai multe versiuni, iar dna Agache este liberă să promoveze ce versiune dorește.
Dna Agache se justifică spunând că ea nu face decât să reia ceea ce au spus Sfinții Părinți, adică „învățăturile canonice” ortodoxe. Doar că autoritatea invocată – părintele Ilie Cleopa – nu intră nici la „Sfinți Părinți”, nici la „învățături canonice”, ci mai degrabă în categoria „monahi influenți” care emit „teologumene”, adică opinii teologice care se bucură de o anumită receptare, dar care nu au devenit canonice.
Nu știam că părintele Cleopa a recomandat inclusiv arderea Bibliilor, dacă ele nu au cruce pe ele și nu sunt aprobate de Sfântul Sinod. Din fericire, cred că puțini credincioși ortodocși cad în această formă de extremism. În mod eronat, părintele Cleopa își imagina că membrii confesiunilor protestante („sectele”, cum le numește el) „au venit din străinătate, plătiți de masoni, ca să ne strice dreapta credință”.
Ce nu știa probabil părintele Cleopa este că în plin comunism membrii confesiunilor protestante din străinătate au făcut donații uriașe pentru ca Biblia sinodală pe care o promovați dvs. să poată fi tipărită de două ori în România în tiraje de 100.000 de exemplare (1968 și 1975). E suficient să deschideți prefața Bibliei sinodale din 1968 ca să găsiți acolo informațiile relevante. Principalul motor al Societăților Biblice Unite era la vremea aceea Societatea Biblică Britanică, susținută de credincioși protestanți din Regatul Unit.
Dacă părintele Cleopa a putut citi în comunism Biblia cu cruce aprobată de Sf. Sinod, faptul aceasta a fost posibil, în mare măsură, donațiilor credincioșilor protestanți din străinătate. Generozitatea acestora a făcut posibilă tipărirea Bibliei ortodoxe în tiraje fără precedent.
Dacă membrii confesiunilor protestante ar fi fost „slugile Satanei”, cum nedrept le consideră părintele Cleopa, Sfântul Sinod în mod clar nu ar fi acceptat donațiile venite pentru tipărirea Bibliei Sinodale.
Deci lucrurile sunt un pic mai complicate. Așa cum mai complicată e și problema traducerii termenului grec „presbyteros”, care în română nu s-a redat întotdeauna cu „preot”. În unele versiuni ortodoxe s-a tradus cu „prezbiter”, ceea ce este o echivalare legitimă la care s-a renunțat ulterior din rațiuni polemice.
Dacă sunteți interesată de un dialog onest, ar trebui să vă întrebați mai întâi: cum s-a tradus termenul „presbyeros” în română și de ce inițial termenul „prezbiter” a fost acceptat, iar apoi traducătorii ortodocși au renunțat la el și au pus peste tot „preot”? (Mă refer strict la cele 18 ocurențe în care presyberos se referă la conducători creștini).
Nădăjduiesc, stimată doamnă, că vă veți folosi influența mediatică pentru a vă pune în slujba adevărului, a lui Hristos, nu în slujba unei ideologii de factură religioasă. Închei cu un citat din memoriile unei femei foarte erudite: „Privind în urmă, cu experiența de astăzi, după ce am trecut prin atâtea, am ajuns la concluzia că adeziunea necondiționată la o idee abstractă are darul să îngusteze orizontul cunoașterii, să creeze o anumită miopie, chiar și pentru spiritele cele mai luminate. Unamuno scrie că dintre toate tiraniile cea mai odioasă este tirania ideilor. Personal am verificat și continui să verific adevărul acestei afirmații”.
Postările și clipurile pe care le difuzați stau deja sub spectrul unor idei fixe care vă îngustează orizontul cunoașterii. Vorbiți-le oamenilor mai mult despre Hristos și mai puțin despre arderea Bibliei și (cum spunea o altă femeie foarte cultivată) „All shall be well, and all shall be well, and all manner of thing shall be well.”
