Recent, un membru al bisericii îmi scrie și mă întreabă ce părere am despre pastorul care a ieșit din Cult datorită unei chestiuni legate de Statutul nostru!

Nefiind la curent cu știrea, am ezitat un răspuns categoric... însă, informându-mă, am tras niște concluzii.

✓ În opinia mea, acel pastor nu face o distincție clară între Statut și Mărturisire de credință și tot, în opinia mea, alegerea lui și a bisericii lui se bazează pe niște principii formate în pripă!

Statutul este modul de organizare a uneia din cele mai numeroase organizații religioase din România și Europa. Statutul este secundar, pentru că el însumează niște reguli de organizare create de slujitori pentru bunul mers al acestui colos de biserici locale.

✓ La baza bisericii penticostale stă Mărturisirea de credință care afirmă clar următoarele:

"Biserica lui Dumnezeu Apostolică Penticostală din România a avut încă de la organizarea ei o Mărturisire de Credinţă al cărei temei este Cuvântul lui Dumnezeu.
Această Mărturisire de Credinţă stă la baza Statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Creştin Penticostal — Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România..."

Este la mintea cocoșului că baza Statutului este Mărturisirea de credință... adică ea este superioară lui.
Și ce spune Mărturisirea de credință despre biserică?
Cităm din articolul 20 al ei:

"Noi credem în existenţa Bisericii lui Dumnezeu fondată de către Domnul Isus Hristos ca organism unitar şi viu.

Cuvântul „Biserică" este echivalentul a ceea ce în limba greacă se numeşte „Eklesia" şi
înseamnă „adunarea celor chemaţi". În înţelesul Sfintelor Scripturi, ea este universală,
cuprinde pe toţi credincioşii timpurilor trecute şi prezente, care, auzind glasul lui Isus, s-au
hotărât să se întoarcă cu pocăinţă la Domnul, urmând învăţăturile Domnului nostru Isus
Hristos şi ale apostolilor Săi (1 Cor. 1:2-2; 2 Cor. 6:14-18)...."

✓ Deci, după ordinea organizării Cultului, ideea sună așa: noi credem că biserica este fondată de Domnul Isus și afirmăm clar și răspicat scopul și obiectivele ei în lume. Statutul care are la bază această mărturisire, chiar dacă nu amintește de termenul "eklesia" în formula lui de titlu, totuși, el se bazează pe acest principiu dogmatic! Eliminarea lui din orice motiv ar fi, nu modifică credința bisericilor cu privire la identitatea lor!

De aceea zic, este o decizie luată în pripă și o agitație inutilă în jurul unui subiect care dezbătut la masa rotundă, s-ar putea deznoda fără nici o problemă.

Însă, aspectul care pe mine mă irită cel mai tare este agresivitatea majorității împotriva organizării Cultului. Dacă un pastor ia decizia sa plece pe motive relative, devine automat un fel de erou am majorității...un fel de curaj de-a lupta împotriva a ceva ce este echivalentul corupției iar el devine echivalentul curajului și eroismului.
La fel ca în urma cu 4,5 ani când online devenise virală știrea că se va acredita un nou cult penticostal în România...toți strângeau semnături pentru noul cult. Care mai de care se dădea cu părerea împotriva Cultului. Interviuri peste interviuri, declarații peste declarații ...toate percepute ca un fel de revoluție împotriva unui sistem corupt!

Ce s-a ales de toată agitația respectivă? De toți păstorii care promiteau că se vor afilia noului cult?
Nici nu ne mai interesează ...că în fond, nu mai este viral!
Gestul acestui pastor nu este un act de eroism...deși respect alegerea lui. Gestul Bisericii de-a părăsi cultul este mai degrabă un act pripit, pentru că nu au înțeles exact modul cum se organizează acest Cult.

Noi vom rămâne aici...noi vom fi aici! La fel ca acum 4,5 ani! Nu știu unde va fi acea biserică peste 4,5 ani însă miile de biserici penticostale vor fi tot aici.
Un bătrân din Moldova îmi zicea mereu
"Eugene, nu uita că apa treci, chietrili rămân'..."

Noi suntem pietrele (chietri în Moldova) care rămân....

Eugen Porcilescu