Când Max Lucado a ajuns într-o seară acasă și și-a văzut cățelușa Moly sfârtecată de un rotweiller criminal și nesuferit, a plecat iritat țintă spre stăpâna patrupedului îndemnând-o să-și “adoarmă” câinele! Însă doamna furnizorului de durere l-a rugat să se mai gândească: “Ce a făcut câinele meu e îngrozitor! Dar încă îl dresez. Nu am terminat cu el deocamdată!”.

Când a revenit acasă fiul risipitor, fratele mai mare a vrut să-l expulzeze din țară. Dar tatăl lor l-a iubit. Greșise mult, dar dresajul încă nu se sfârșise.

Când a venit la Domnul Isus un batalion de farisei, cu o căruță de pietre în mână și o femeie lipsită de moravuri ce trebuia ucisă, Domnul nu a pedepsit-o nici pe ea, nici pe pârâșii ei. Toți erau în procesul de dresaj nefinalizat. Pentru că da, Evanghelia e „un ghid al dresorilor!”

Este inacceptabil ce acte reprobabile fac unii dintre noi. Și totuși, două lucruri sunt certe: Dumnezeu e singurul loc din curtea supremă, deci răzbunarea, judecata este numai a lui; și al doilea, El încă mai continuă procesul de dresaj. Cu fiul care se droghează, cu fiica ce pierde nopțile prin brațe de străini, cu soția cicălitoare, cu soțul dictator, cu profu’ prea comunist, cu șefu’ plin de ifose, cu vecinul cu colți de venin, cu politicienii corupți, cu medicii șpăgari (paradoxal, când ei trebuie să facă binele!), cu reclamagii păstorilor, preoților, cu procesomanii...

Când am întrebat ieri pe Dumnezeu de ce îi permite domnului Johannis să își bată joc de familia românească (zic asta cu privire la legea sexuală din școli), Domnul Dumnezeu mi-a răspuns ce-mi mai confirmase: „Încă mai lucrez la procesul lui de dresaj!”

Când a venit Gheorghe Moraru cu câinele meu Hunter (legat cu cureaua sa de la pantaloni), perforat de o spangă și cu mațele jumate pe jos (după o lipsă de vreo trei zile), am vrut să merg la domnu’ Jorj distrugătorul ce pune jbilțuri prin ogrăzile din jur, și să-i urez vreo două să-l audă tot satul... Dar m-am rugat: „Doamne, cum de suporți un om atât de rău?” (Ooo, câte rele a făcut vecinilor noștri!). Și Dumnezeu a susurat blând: “Pentru că încă vreau să-l dresez! Iar dresorul trebuie... să fii tu!”

Chiar așa, ai vrea să fii dresorul vrăjmașului tău. Al unui nea Jorj care te calcă tot timpul pe bombeuri? Dar să-l dresezi fără să îi aplici nicio pedeapsă. Cu dragoste! E greu? Să nu uităm ca Barnaba, după ce l-a dresat pe Marcu, tinerelul a scris o parte din... Biblie! O Evanghelie! Efortul dresării sale se meritase! Chiar și Pavel l-a apreciat din nou...

Lăsați pe Dumnezeu să-și continue procesul de dresaj al omenirii. Dumneavoastră ajutați-L predicând Evanghelia! Dar și lăsându-vă dresați!

PS: Fugiți de discuțiile care acuză de ceva vreme Biserica Ortodoxă, greșelile ei. Nu le țin partea, căci unii dintre dânșii m-ar vrea pe rug ca pe Jan Hus, ca pe William Tyndale... Dar certurile, și dintr-o tabără și dintr-alta, produc dezbinare pentru creștini și victorie pentru progresiști. Întrebare: când există o ceartă, o dezbinare, o rupere, un divorț, Dumnezeu de partea cui rămâne?

Nicolae.Geantă

(abia ieșit din dresaj; puțin de pe la UPU)

www.nicolaegeanta.blogspot.com