%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
În primăvara lui 1525, țăranii protestanți germani au adoptat o constituție pentru o societate civilă dreaptă, compusă din 12 Articole. Ele au rămas până în ziua de astăzi o mărturie a aspirației încă timpurii a creștinilor Europei pentru clădirea unei societăți drepte și armonioase fondate pe principii creștine.
Dacă Articolul 3 – așa cum am menționat în postarea anterioară, a proclamat principiul egalității, Articolul 1 cerea autonomia congregațiilor și ca ele să nu fie controlate de stat. Deja vedem aici – în statu nascendi, principiul juridic contemporan de separare a bisericii de stat.
Autorităților nu li se recunoștea dreptul de a se amesteca în alegerea pastorilor, o autoritate pe care țăranii revoltați o atribuiau exclusiv congregațiilor protestante: „the entire community should choose and appoint a minister, and that have the right to depose him should he conduct himself improperly / întreaga comunitate trebuie să-și aleagă și să-și desemneze pastorul, și să aibă autoritatea să-l destituie dacă se comportă imprudent”.
Articolul acesta era revoluționar pentru vremea aceea, dând naștere, în timp, și noțiunii seculare că guvernanții trebuie să fie aleși și desemnați de societatea civilă, nu impuși.
O frază din același Articol 2 impunea și calibrul moral pe care trebuia să-l dețină pastorul: „The minister thus chosen should teach us the holy Gospel pure and simple, without any human addition, doctrine or ordinance / pastorul ales trebuie să ne învețe Sfânta Evanghelie în termeni puri și simpli, fără adăugări umane, doctrine sau impuneri...”
Într-o Petiție din 18 mai 1525, țăranii solicitau învățături morale în congregațiile lor, „genuinely Christian preachers, who will preach and teach us the Holy Gospel and God’s Word purely and clearly without any clever glosses or human additions / pastori autentic creștini care să ne propovăduiască Sfânta Evanghelie și Cuvântul lui Dumnezeu clar și pur, fără înflorituri istețe sau adăugiri omenești ...”
Restul Articolelor continuă în același spirit creștin în care țăranii cer, dar și se obligă, să își exercite responsabilitățile față de latifundiari, prinți și împărat într-un spirit de respect reciproc, așa cum drepturile și obligațiile sunt impuse cetățenilor unei țări creștine de Sfintele Scripturi.
Se obligau să plătească impozite și dijme, dar cereau să li se permită să lase copiilor lor ca moștenire uneltele de muncă. În final, țăranii își exprimă opinia că doleanțele lor sunt consistente cu învățăturile Scripturii, încheind documentul cu salutul „the peace of Christ Jesus abide with us all / Pacea lui Isus Hristos să fie în noi toți”.
Inițial, revolta țăranilor a fost primită cu simpatie. Miilor de țărani li se adăugau alte mii, mulțimea de țărani – de acum înarmați, trecând din provincie în provincie, prin Saxonia, Swabia, Alsacia, Franconia și ducând mesajul libertății.
De la o vreme, controlul acestui grup imens de oameni a devenit foarte greu de impus, mulți dintre țărani dedându-se la lucruri mârșave și violență. Au atacat și ars mănăstiri, fiind șocați de opulența și bunăstarea pe care o găseau acolo. Au ucis preoți, ierarhi, autorități, magistrați, au dat foc la primării, garnizoane militare, închisori.
Unii au început să se apuce de băutură, jaf și furt. În cramele latifundiarilor găseau cantități mari de vin pe care le consumau de îndată.
În analele revoltei s-a înregistrat și fraza „mâncăm gâscă!”, o aluzie la faptul că bieții țărani ajunseseră să mănânce „gâsca” în castele pe care le jefuiau, ceva ce acasă mâncau doar rar, dar ceva ce se afla din abundență în meniul celor avuți. De fapt, unul dintre sloganele revoltei din Alsacia a fost „mâncăm gâsca”!
Simpatia inițiala față de revoltați s-a ofilit repede. Violența și nerespectarea valorile creștine pe care țăranii le propovăduiau a dus repede la o contraofensivă a prinților și latifundiarilor germani. Și Luther s-a pronunțat împotriva revoltei, fiind îngrozit de violența țăranilor.
Masacrarea țăranilor a început în preajma Paștelor. De Vinerea Mare, 3 aprilie 1525, 4.000 de țărani au fost uciși pe Dunăre. Alte mii au fost uciși pe 12 mai, zeci de mii în iunie. În total, „100.000” de persoane au fost ucise, de ambele părți, în 1525.
Muntzer a fost capturat, torturat și ucis. La sute de țărani le-au fost scoși ochii, fiind apoi duși prin toată Germania pentru a imprima spaima în cei care simpatizau cu țăranii.
Dar după ce lucrurile s-a limpezit, ideile inițiale ale rebelilor au prins rădăcini în conștiința națiunii germane, devenind principii după care germanii au început să-și trăiască viața și să-și administreze societatea.
Scrie Roper: „ ... their theological ideas were sunk into the foundations of daily life / ideile lor teologice au pătruns adânc în fundamentele vieții zilnice ..” ale germanilor. [Recenzie: https://www.wsj.com]
Revolta țăranilor protestanți germani a fost replicată și în alte părți ale Europei, în Olanda, Elveția, Cehia. Peste tot au eșuat. La putere pentru o vreme, sectele protestante au impus un sistem teocratic, la fel de asupritor și năpăstuitor ca al Revoluției Franceze și al sistemelor totalitare ale veacului trecut.
Peter Costea
