%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Analfabetismul biblic este o criza majora in Occcident. La fel si in Romania, unde e mai greu de depistat datorita absentei de sondaje de opinie sau studii privind subiectul. Le gasim, insa, in alte tari, iar rezultatele de acolo putem spune cu incredere ca sunt valabile si in Romania, in mare parte. Recent am dat peste date statistice si o analiza privind analfabetismul biblic in Marea Britanie: inca in 2014 majoritatea covirsitoare a britanicilor nu cunosteau nimic despre Solomon, Pavel pe drumul Damascului, autorul psalmilor, Pilda Bunului Samaritean, crucificarea lui Hristos. De atunci analfabetismul s-a amplificat.
Autorul comentariului e professor de istorie la Oxford. Analiza lui arata ce pierde societatea cind pierde cunostinta Bibliei, dar da si retete concrete pentru re-alfabetizarea biblica a cetatenilor. Redau citeva paragrafe si propozitii din comentariul lui. In engleza il puteti citi in intregime aici: https://spectator.com
***
Auzim adesea că lumea se confruntă cu o problemă de alfabetizare. Există însă o criză care nu poate fi pusă în întregime pe seama timpului excesiv petrecut în fața ecranelor: declinul cunoștințelor despre Biblie. Am constatat acest lucru personal în timp ce predam istorie studenților de la Oxford. Este vorba despre cei mai străluciți și mai sârguincioși tineri istorici din lume. Cu toate acestea, nu este neobișnuit să mă lovesc de priviri nedumerite atunci când pomenesc de profetul Ieremia sau îi întreb despre relatari din cartea Exodului. Fragmente directe din Scriptură, precum Psalmii, apar frecvent în sursele primare pe care le analizează studenții, însă aceștia tind să treacă peste ele fără a le remarca sau a le recunoaște. Pe scurt, chiar și cei mai capabili studenți britanici de astăzi întâmpină dificultăți în a recunoaște referințe creștine care ar fi fost evidente pentru majoritatea studenților – ba chiar pentru majoritatea britanicilor – cu doar câteva decenii în urmă.
Acest lucru nu ar trebui să surprindă, având în vedere că un sondaj realizat în 2014 de Societatea Biblica a scos la iveală o necunoaștere generalizată a poveștilor și personajelor biblice fundamentale în rândul copiilor britanici: 85% nu știau cine este Solomon, 61% nu cunoșteau pilda Bunului Samaritean, 93% nu știau de Iov, 72% nu cunoșteau episodul lui Daniel în groapa cu lei, 87% nu știau despre Saul pe drumul spre Damasc, iar 43% nu cunoșteau episodul Răstignirii. Putem presupune cu certitudine că aceste cifre nu s-au îmbunătățit dupa 12 ani.
O parte din această lipsă de cunoștințe provine, cu siguranță, din starea precară a infrastructurii spirituale din Marea Britanie, în special a școlilor duminicale. La începutul secolului al XX-lea, 56% dintre copiii britanici frecventau școlile duminicale; până în anul 2000, această cifră scăzuse la doar 4%. Acest declin trebuie înțeles în contextul prăbușirii generale a ratei de participare la slujbele religioase: astăzi, doar 5% dintre adulții britanici participă săptămânal la slujbe creștine, ceea ce înseamnă că marea majoritate nu mai pășește cu regularitate în acel spațiu fizic unde ar putea asimila referințe biblice, chiar și din cele mai plictisitoare predici.
Marea Britanie post-creștină este o realitate durabilă. Totuși, acest lucru ridică o întrebare interesantă: pot oare cunoașterea generală a Bibliei și aprecierea importanței sale istorice evidente să supraviețuiască într-o societate devenită, în mare parte, indiferentă față de lucrurile spirituale? Declinul cunoașterii Bibliei reprezintă o tragedie civilizațională. Această scădere a nivelului de cunoaștere a textului biblic este un semn rău prevestitor, în special pentru studiul istoriei și pentru o înțelegere adecvată a noastră, ca popor și ca națiune.
Biblia a reprezentat o forță unificatoare remarcabilă. Era citită de conservatori și liberali, de republicani și democrați, de anglicani și nonconformiști, de metodiști și mormoni, de coloniști și supuși, de bărbați și femei, de albi și negri, de bogați și săraci, de tineri și vârstnici. Ea oferea o sursă inepuizabilă de metafore, arhetipuri și avertismente ușor de înțeles, pe care oamenii le foloseau în spațiul public pentru a dezbate evenimentele epocii lor și pentru a face față vicisitudinilor propriei vieți.
Fără acea familiaritate instinctivă cu Biblia, există riscul ca o ceață tot mai densă să se aștearnă peste trecutul anglofon, în care strămoșii noștri își pierd treptat contururile și trăsăturile bine definite, transformându-se în spectre plutitoare, abia zărite și vag înțelese de un popor incapabil, din punct de vedere intelectual, să-i perceapă așa cum s-ar fi perceput ei înșiși.
Așadar, ce ar trebui făcut? Biblia ar trebui să devină lectură obligatorie pentru toți studenții din anul întâi la istorie, în vara de dinaintea înmatriculării. Biblia ar trebui să ocupe – fără nicio reținere – un loc de cinste în cadrul cursurilor de religie din școlile secundare, fără a exista vreo ezitare legată de asigurarea unei reprezentări egale cu cea a altor „religii ale lumii”. Poate că cea mai eficientă soluție ar fi predarea Bibliei ca operă literară la orele de limba engleză, și nu doar ca disciplină teologică, convingându-i astfel pe elevi că au un interes real să o cunoască bine, indiferent dacă sunt sau nu creștini practicanți. Acest demers ar crea o legătură între noile generații și înaintașii lor, familiarizându-le totodată cu cea mai măreață poveste spusă vreodată.
Peter Costea
