De Ziua Femeii, la Bruxelles au ieșit în stradă fiicele și fiii întunericului, împreună cu lunaticii progresiști. Absenți, însă, au fost „vestitorii neprihănirii”.

A fost o după-amiază însorită în centrul Capitalei Europei duminică, unde mii de tineri (și câțiva oameni în vârstă) au blocat traficul vreme de multe ore pentru a sărbători Ziua Femeii. Au umplut spațiul de la Gara Centrală, Centrul Zavestein, Plaza Albertina, terasa de lângă statuia regelui. Mergând înspre birou și apoi înspre parc, a fost imposibil să nu fiu distras de ceea ce vedeam și auzeam.

Zecile de grupuri „progresiste” erau unite de același gând: tradiția și valorile morale (și mai ales creștine) sunt în întregime irelevante pentru Bruxelles și mai ales pentru generația tânără progresistă. Multe dintre aceste grupuri vă sunt cunoscute, iar altele probabil că nu.

Lângă statuia regelui era un grup de tineri de la Amnesty International, profilat (de câteva decenii încoace) pe promovarea avortului și a sodomiei. (Notă: Amnesty International a fost fondat de creștini cu mulți ani în urmă pentru apărarea creștinilor întemnițați în Uniunea Sovietică, a libertății de conștiință și religioase. A fost însă deturnat de progresiști).

Lângă ei era o masă a unui partid comunist unde stăteau doi tineri, unul dintre ei cu cercei în urechi și în nas, iar celălalt cu părul vopsit în culorile curcubeului. Lângă ei flutura steagul comunist (cel roșu, cunoscut nouă, românilor, cu secera și ciocanul). Pe masă aveau propagandă comunistă, inclusiv o broșura intitulată „Marx and the LGBTQ Oppression / Marx și opresiunea minorităților sexuale”. La masa alăturat erau tineri de la „Queer Nation”.

Perechi de femei care se țineau de mână și se pupau erau peste tot, unele dintre ele tunse chel ori cu părul vopsit în culorile curcubeului. La fel, perechi de bărbați tineri. Alte grupuri țineau pancarte care dădeau de înțeles că activiștii pentru climă erau și ei prezenți.

Denunțau companiile petroliere. Greenpeace era și el prezent. La fel grupuri de solidaritate cu Gaza și palestinienii („Free Gaza”), iar eșarfa musulmană se vindea ca pâinea caldă. Grupuri „Antifa” erau prezente peste tot. O mulțime de organizații de femei erau și ele prezente, toate feministe, care denunțau „patriarhatul” („abolish the patriarchy”), purtau sloganuri de tipul „the woman’s place is in the revolution / locul femeii este în mijlocul revoluției”.

Un slogan imens atârnat pe o clădire anunța prezența „femeilor revoluționare” în mulțimea mare de oameni („Congress of Revolutionary Women”). Steagurile curcubeu erau peste tot, la fel cele transgender.

Femei care se lăudau cu prezența lor în spațiul de prostituție virtual (OnlyFans) erau și ele vizibile. Chiar și mascotele purtau sloganuri anarhiste, pe un câine fiind atașat sloganul „Antifa”. O femeie purta pe spate sloganul, în franceză, „când vei crește mare fiul meu, vei fi feminist”. O alta anunța că „de Ziua Femeii nu vreau trandafiri”. Alte sloganuri cereau „dreptate”, „libertate”, avort, drepturi pentru minoritățile sexuale, abolirea căsătoriei și a familiei.

Clădirile, magazinele, stațiile de autobuz și pereții erau vopsiți cu sloganuri pe măsură. Unele magazine, de obicei deschise și duminica, erau închise.

Cine nu au fost vizibili în acest vacarm demonic? „Vestitorii neprihănirii”.

Mă gândeam că așa trebuie să fi fost și pe vremea lui Noe. Dar Noe a ripostat, fiind numit de Apostolul Petru „vestitor al neprihănirii”.
Aceasta este Capitala Europei, „țara din afară” care, în viziunea clasei politice din România si a generației tinere, ar trebui să fie adoptată ca șablon al României de mâine.

Dragi creștini: alegerile și voturile contează. Au consecințe. Vegheați!

Peter Costea