%20%23%20MM.gif)
Biserica nu trebuie să se lase transformată într-o unealtă a luptei de clasă. Alții, însă, gândesc altfel. Este cazul teologului Gustavo Gutierrez, decedat luna trecută, la 96 de ani. [Link: www.washingtonpost.com]
Majoritatea românilor nu au auzit de Gustavo Gutierrez, teologul peruvian care în 1971 a publicat o carte imensă și extrem de influentă, intitulată A Theology of Liberation / O Teologie a Eliberării.
Cartea a fost tradusă și publicată în engleză în 1973, ironic, anul în care Alexander Solzhenitsyn a publicat The Gulag Archipelago. Dacă Gutierrez vedea în marxism și lupta de clasă uneltele necesare pentru eradicarea sărăciei, Solzhenitsyn ne atenționa privind consecințele și ororile marxismului, o ideologie pe care nimeni nu o mai ia în serios astăzi, decât poate intelectualii cu capul în nori. (Apropo, la fel e și cu darwinismul)
Am auzit de Gutierrez pentru prima dată în 1979-1980, când mi-am început studiile universitare în Texas. Profesorii mei de științe politice erau marxiști, iar Gutierrez era menționat din nou și din nou la cursuri asemenea unui „mesia”. Am fost luat prin surprindere la fel ca majoritatea colegilor mei. Recent refugiat de sub oprimarea comunistă, mi se părea ireal să ajung să studiez într-o universitate din SUA în care Marx fusese elevat la rang de cinste.
Gutierrez a fost un teolog foarte influent. Vreme de o generație a dominat gândirea socială a multor catolici din America de Sud și Centrală. Și era de înțeles: sărăcia din America Latină îi preocupa pe politicieni, dar preocupa și biserica.
Marxismul a influențat și teologia, Gutierrez fiind acela care a propus că a fi un bun creștin înseamnă a-ți aduce aportul la distrugerea instituțiilor sociale, politice și economice care cauzează ori perpetuează sărăcia. Pentru el, creștinismul era o modalitate de „eliberare a ființelor umane din sărăcie”, mai mult decât eliberarea lor de sub influența păcatului original.
Influența lui Gutierrez nu poate fi subestimată. Gândirea lui a impregnat profund stânga politică din America de Sud, din Mexic până în Tierra del Fuego. Insurgențele din America de Sud din anii 70 și 80 au fost influențate în mare parte de el. Unii preoți s-au înrolat în mișcările de gherilă, luptând împotriva autorităților. În particular, gândirea progresistă a lui Gutierrez a fost deosebit de influentă în Nicaragua, Guatemala și Honduras.
În Nicaragua, revoluționarii marxiști, inclusiv preoți, au dobândit puterea politică prin luptă armată în 1979, stabilind acolo primul regim marxist după cel instaurat de Castro în Cuba, în anii 50.
Gutierrez a fost influent și în Peru unde, în anii 80 Abimael Guzman, cruntul maoist și profesor de științe politice la universitatea din Ayacucho, a lansat rebeliunea armată Sendero Luminoso. Mișcarea insurgentă a fost distrusă abia în anii 90, lăsând în urmă peste 70.000 de victime și drumuri, clădiri, poduri și căi ferate distruse. Iar „revoluționarii” s-au transformat în traficanți de droguri, narco-traficanți.
Revoluționarii marxiști influențați de Gutierrez s-au transformat, în timp, în cruntele bande de traficanți de narcotice din Peru, Ecuador, Columbia, Venezuela. Iar în ultimii ani s-au apucat de o altă luptă de clasă, migrația ilegală, facilitând, contra-cost, migrarea a sute de mii de migranți din America Centrală și America Latină iîn Statele Unite.
Reacția autorităților politice a fost cruntă. Represiunile militare din America de Sud din anii 70 și 80 împotriva marxiștilor sunt bine-cunoscute. Instabilitatea politică, însă, în țările andine este încă pronunțată. Peru, țara unde s-a născut teologia eliberării, trece aproape în permanență prin conflicte armate. Lima, se pare, a devenit neguvernabilă. [Link: www.theguardian.com]
Peter Costea
