Pozițiile CCR de multe ori dau impresia că instituția este un vrăjmaș al democrației, nu un aliat al ei. Ori că nu își înțelege rostul. O dovadă a fost invalidarea candidaturii lui Șoșoacă la prezidențiale, iar acum modul neconstituțional în care abordează validarea alegerilor prezidențiale.

Contestațiile celor doi (ale căror nume nici măcar nu mai merită să fie pronunțate) sunt fără fond, dar abordarea CCR stresează peste măsură o națiune de 20 de milioane de cetățeni, dintre care peste 9 milioane care și-au exercitat dreptul la vot, cel rânduit de Constituție.

CCR ne tine încordați, cu sufletul la gură și dă impresia că face jocul partidelor politice deranjate de votul cetățenilor, în detrimentul procesului democratic.

Voturile cetățenilor din 24 noiembrie (1) sunt valabile; (2) există în formă tangibilă în urne; (3) există în formă digitală; și (4) au fost cumulate cu o mare exactitate matematică.

Acum, însă, CCR politizează procesul electoral, trecând, în mod flagrant și neconstituțional, dincolo de prerogativele constituționale alocate CCR de Constituție privind validarea voturilor.

CCR nu are autoritatea (1) să comande o renumărare a voturilor, așa cum a făcut-o pe 28 noiembrie; (2) să solicite probe adiționale (pe lângă cele deja puse în fața Curții) pentru a lua o decizie; ori (3) să se pronunțe dacă voturile au fost sau nu fraudate.

Prima opțiune ar putea aparține candidaților, în circumstanțe stringente. A doua opțiune este incompatibilă cu principiul neutralității Curții. Curtea se pronunță doar pe baza probelor puse în fata ei de către părți. Nu poate sista rezolvarea contestațiilor până când nu se fac investigații adiționale, se aduc probe adiționale, ori audieri adiționale.

Astfel de invenții de tip sua sponte dovedesc că CCR acționează în aceste zile cu părtinire politică. Pare să fi ales să decidă cine  va putea intra în turul II sau dacă se vor ține noi alegeri. Pare să nu îi fi convenit rezultatul alegerilor și încearcă să mulțumească baronii politici care i-au desemnat pe judecători în funcțiile din CCR.

Este responsabilitatea CCR să fie gardianul democrației române, nu un manipulator al sentimentelor cetățenilor. CCR încearcă să influențeze alegerile din 1 decembrie. Dar pericolul cel mai mare este aparentul refuz al CCR să respecte votul suveran al cetățenilor.

Sursa legitimității oricărei instituții din stat, inclusiv CCR, sunt cetățenii care își exprimă opțiunile și pozițiile prin vot liber. Au făcut-o pe 24 noiembrie și CCR ar trebui să respecte votul cetățenilor.

Nu uitați, CCR ne stresează și încearcă rescrierea voinței poporului ca urmare a unei acțiuni inițiate de doi candidați care împreună au strâns doar 110.000 până la 115.000 de voturi. Cu puțin peste 1% din toate voturile exprimate. Oare ce urmăresc acești oameni?

Personal, sunt profund îngrijorat de acțiunile CCR.  Sunt tentat să afirm, în urma unei experiențe de 34 de ani avocatură în domeniul drepturilor civile si constituționale, că CCR se joacă cu sentimentele noastre și subminează procesul democratic și electoral curent.

CCR trebuie să cimenteze încrederea cetățenilor în democrație și procesul democratic. Excesele de care a dat dovadă pe perioada alegerilor ne subminează încrederea în instituțiile statului. Iar pericolul cel mai mare, și, de fapt cea mai mare amenințare la adresa democrației este că o decizie dată de CCR, fie ea cât se poate de abuzivă ori aberantă, nu poate fi atacată de nimeni.

Judecătorii CCR sunt, într-un sens, „mici dumnezei” care pot face nelegiuiri fără ca noi să putem face ceva.

Peter Costea