%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Cartea Ancient Mediterranean Incarceration / Sistemul penitenciar din Mediterana antica (California University Press) vorbeste si despre felul concret in care crestinii antici ajutau incarceratii din inchisorile romane. [In linkul acesta gasiti un capitol al cartii disponibile online: https://www.researchgate.net
Caritatea crestina a atras atentia scriitorilor pagini ai acelor zile care, intimidate de influenta crescand a crestinilor, cauta sa-i portretizeze ca fiind naivi. In acest sens a supravietuit un text a lui Lucian din Samosata de la sfirsitul Secolului II in care mentioneaza ca crestinii au mituit gardienii unei inchisori in care era inchis un lider al comunitatii lor. Astfel au dobindit acces direct la cel intemnitat, caruia ii aduceau mincare si haine, si cu care cintau si se rugau impreuna. (Pagina 129-130)
Textele antice vorbesc des despre crestinii care vizitau inchisorile si centrele miniere unde erau tinuti crestinii dar si cei fara credinta. Ele mentioneaza ca ei isi risca viata si propria libertate pe alocuri autoritatile carcerale nu permiteau vizitarea intemnitatilor. (Pagina 130)
Crestinii erau implicati si in ajutorarea celor intemnitati si a familiilor lor sa-si gaseasca avocati care sa ii apere. (Pagina 130) Uneori, solicitau eliberarea intemnitatilor pe motive umanitare (sanitate, virsta, sarcina). Luau in grija loc copii nascuti in inchisori. Scriau si duceau scrisori din partea familiei pentru cei intemnitati si din partea celor intemnitati pentru familii lor.
Fara indoiala, crestinismul a avut un efect pozitiv asupra sistemului penitenciar din antichitate. La umanizat. Scrieri antice (Celsus) mentioneaza ca medicii antichitatii faceau vivisectie pe intemnitati, o practica condamnata de crestini care promoveaza notiunea demnitatii trupului fiintei umane. (Paginile 132-133) Paginii acelor vremuri acceptau vivisectia in numele “progresului stiintific”. (Pagina 133) Argumente similar se fac si in zilele noastre. Bioetica, deci, putem spune, isi are originea in opozitia crestinilor din primele veacuri pentru folosirea trupului uman pentru scopuri ne-etice.
Notabil deasemenea este ca, odata ajunsi majoritari in Imperiul Romani, crestinii au fost instruiti de unii imparati sa viziteze intemnitatii in fiecare duminica. Decretul cu pricina ii apartine lui Honorius. (Pagina 134)
Crestinii ajutau pe cei care nu stiau sa scrie, cu scrisori catre autoritati pentru eliberarea membrilor lor de familie. Iata o practica care pe vremea comunismului (in special a lui Stalin) ar fi insemnat intemnitarea.
Conditiile de viata in temnite erau deplorabile. Temnitele erau tenebroase, lipsite de lumina, aerul circula greu ori de fel, mirosul era insuportabil. Hrana era putina. Intemnitatii se imbolnaveau si mureau in temnita daca erau tinuti multi ani in astfel de conditii. Intr-un fel, condamnarea la inchisoare era condamnare la moarte. Unii mureau acoperiti de murdarie si tarina.
Crestinii au reactionat la astfel de conditii inumane, scriind autoritati ca intemnitatii erau tratati cu aceasi lipsa de respect si demnitate cum erau tratati crestinii. O astfel de scrisoare a supravietuit pina in ziua de astazi si se crede ca a fost scrisa intre toamna lui 257 si 258. Alte texte mentioneaza grija fata de intemnitati pe care ii spalau si le taiau parul.
Petru Costea
