%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Reacționarilor, neo-marxiștilor, anarhiștilor si "progresiștilor" nu le pasă de democrație, nici de statul de drept. De aceea, e timpul să reafirmăm suveranitatea și autoritatea supremă a cetățenilor în raport cu statul și elita politică. Dar și în raport cu tribunalele. Decizia Dobbs din 24 iunie a făcut exact acest lucru, într-o oarecare măsură.
Printre altele, Tribunalul Suprem a enunțat ceva ce este, ori ar trebui să fie, evident: autoritatea competentă privind avortul și soarta lui nu sunt tribunalele, ci cetățenii. Nu este de competența tribunalelor să decidă chestiuni sensibile privind politicile sociale din societate. Deciziile acestea trebuie făcute de cetățeni, la nivel de inițiative cetățenești ori prin intermediul legiuitorilor aleși în mod direct și democratic de ei.
În ultima jumătate de secol, tribunalele au devenit mici tirani pe ambele maluri ale Atlanticului. Și-au extins autoritatea în mod unilateral, în afara unei autorități constituționale, și decid chestiuni care nu sunt de competența lor. CEDO, de exemplu, își asumă autoritatea de a defini, pentru întreaga Europă si pentru aproape un miliard de ființe umane, familia, căsătoria, și alte instituții sociale.
Nimeni nu a acordat CEDO aceste atribute. De fapt, Convenția Europeană a Drepturilor Omului nici nu conține termenul de "orientare socială". Dar cu toate acestea, CEDO redefinește chiar noțiunea de drepturi ale omului, în măsura în care ele au devenit, în aceste zile, eminamente drepturi ale "minorităților sexuale". Ca și când noi ceilalți nu am exista. Tocmai in acest sens, decizia Dobbs este una extraordinara: restabilește autoritatea cetățenilor de a decide chestiuni de moralitate pentru societate, fie ele chiar sensibile ori controversate.
Judecătorul de culoare din Tribunalul Suprem, catolicul Clarence Thomas, de fapt, sugera că soarta căsătoriilor unisex ar trebui și ea sa fie luată din mâinile tribunalelor și, la fel ca avortul, să fie pusă în mâinile cetățenilor.
Sunt de acord. Ne-am obișnuit de prea mult timp cu furtul și subminarea de către stat a autorității noastre ca cetățeni. La fel și cu tribunalele care își extind autoritatea, devenind în ultimele decenii instrumente politizate și ideologizate ale sistemului secular totalitar și al revoluției sexuale.
Ca notă de încheiere, revin la CEDO. De doi ani pe rolul CEDO se află cazul împotriva Rusiei pentru recunoașterea unui drept la căsătorii homosexuale în Rusia. La scurt timp după instituirea acestui caz, mai multe cupluri de același sex din România au dat România în judecată, tot la CEDO, pentru cauze similare.
Rusia deja a anunțat, acum un an, că nu va implementa decizia CEDO în caz că îi va fi ostilă.
La CEDO e o tăcere de mormânt privind subiectul. Pe moment. E îndoielnic că o decizie ostilă Rusiei va fi dată atât timp cât armatele lui Putin amenință Europa. Ironic? Fără îndoială. Indirect, asta favorizează și România. CEDO a informat petenții români că le va decide cazurile după ce va decide cazul Rusiei.
Peter Costea
