Încă o lovitură dată suveranității naționale: UE obligă statele membre să recunoască „schimbarea sexului" în altă țară, chiar atunci când legislația națională o interzice.

Un nou atac la adresa suveranității statelor membre ale UE: Bruxelles-ul le transmite acestora că nu au dreptul să protejeze prin constituțiile sau legile naționale sexul biologic.

Într-o hotărâre care privește legislația din Bulgaria, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat recent că ideologia transgender și „identitatea de gen trăită" a unei persoane trebuie să aibă prioritate față de legislația națională.

Cauza Șipova c. Bulgariei (C-43/24) se referă la un bărbat bulgar care locuiește în Italia, care „se identifică" drept femeie și a solicitat autorităților bulgare să modifice ca atare sexul masculin, înscris în registrele de stare civilă și în documentele de identitate, în sexul feminin.

Deși Bulgaria recunoaște binaritatea sexului biologic prin lege și Constituție și ca atare interzice asemenea modificări ale actelor în baza „sentimentelor" sau „autoidentificării" unei persoane, CJUE a hotărât totuși că legislația Uniunii Europene împiedică statele membre să refuze astfel de solicitări atunci când petentul și-a exercitat dreptul de a locui într-o altă țară din Uniune, care permite prin lege asemenea modificare. Curtea a arătat că, dacă documentele de stare civilă nu corespund „identității de gen trăite" a persoanei, aceasta se confruntă cu obstacole în calea liberei circulații în cadrul UE. Prin urmare, statele membre trebuie să prevadă proceduri clare și eficiente care să permită persoanelor să obțină recunoașterea legală a identității lor de gen și să primească documente de identitate care să reflecte acest lucru.

Instanța a subliniat că „dreptul UE interzice unei instanțe să fie obligată să respecte interpretarea curții constituționale naționale, atunci când această interpretare împiedică aplicarea dreptului UE, astfel cum a fost interpretat de Curte".

Curtea de la Luxemburg a luat astfel o nouă decizie profund problematică, prin care o instanță supranațională folosește argumente perfide, cum ar fi dreptul la libera circulație, pentru a remodela regulile naționale de stare civilă. Decizia Șipova limitează sever capacitatea statelor membre de a defini „sexul" în sens biologic în legislația lor; în practică, decizia va impune țărilor cu legislație „conservatoare" (inclusiv România) să introducă proceduri legale care să permită modificarea recunoașterii „schimbării" sexului, chiar și fără tranziție pe cale medicală/chirurgicală, pentru aceste persoane.

De notat, cauza a fost inițial înregistrată la Curte sub numele de „Șipov", deoarece acesta era numele de familie care apărea în actele de stare civilă ale reclamantului. În timpul procedurii, reclamantul a folosit pretinsul său nume feminin, „Șipova", conform regulilor din limba bulgară, iar Curtea l-a utilizat în hotărârea sa, demonstrându-și părtinirea ideologică în această chestiune.

Acest caz reprezintă încă un atac la adresa suveranității și competenței naționale și consolidează supremația dreptului UE, în arii care intrau tradițional în competența statelor membre, așa cum este înscris în chiar Tratatul de funcționare al UE.

Tot recent, aceeași Curte a decis printr-o argumentație similară în cauza Mazowiecki (C-713/23) că statele membre nu pot refuza recunoașterea transfrontalieră a căsătoriilor între persoane de același sex încheiate în alte state.

Peter Costea