%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Vara lui 2021 a anunțat, fără ca noi să băgăm de seamă atunci, evenimentele care s-au declanșat pe 24 februarie anul acesta. Două discursuri au fost ținute atunci, unul de Putin și celălalt de Xi. Putin l-a ținut pe 30 iunie, iar Xi în iulie.
În discursul lui, Putin a conturat liniile noului imperialism rus, legitimat, spunea el, de istorie. Istoria a strâns laolaltă, spunea el, tot spațiul dintre Pacific și Carpați și Marea Nordului sub stăpânirea triburilor ruse. Colapsul Uniunii Sovietice a cauzat breșa în acest spațiu rusesc, spunea Putin, iar acum pretinde că este misiunea lui să restaureze spațiul istoric rusesc. În ultimele săptămâni, oameni apropiați de Putin menționau chiar posibilitatea extinderii Rusiei și în America de Nord prin recuperarea statului Alaska de la SUA.
Un scenariu similar a fost conturat și de Xi în iulie anul trecut într-un discurs prilejuit de cei 100 de ani ai Partidului Comunist Chinez (PCC). Asemenea lui Putin, Xi se plângea de faptul că puterile străine au umilit China încă din Secolul 19. PCC pretinde că a eliberat China de străini. Ultima bucată de pământ care mai rămâne să fie eliberată, spune el, este Taiwanul. Hong Kongul deja a fost restaurat, iar ultima impresie de democrație a fost anihilată. Xi a chemat toți chinezii să se ralieze în spatele PCC pentru o „renaștere națională”.
Tonul lui Xi la adresa străinilor a fost aspru, asemenea tonului folosit de Putin în aceste zile de conflict. Dacă Putin explică faptul că Rusia încă are de furcă cu Germania și caută „curățirea morală” a Europei, Xi a recurs și el la istorie pentru a demoniza Occidentul și Japonia care s-au amestecat și cotropit părți ale Chinei în Secolul 19 și Secolul 20, într-o vreme când China era slabă.
Xi, la fel ca Putin, nu a ezitat să menționeze numărul vast de victime cauzate de străini în China. Doar în Secolul 19 au fost uciși, în conflictele cu străinii, cel puțin 20 de milioane de chinezi.
Modelul chinez nu e doar naționalist, dar propune și un model diferit de democrație, unul fondat pe „progres” și care este compatibil cu cultura și tradiția asiatică. Xi pretinde că modelul chinez e superior democrației occidentale pe care el o numește decadentă și istovită. Xi se reazămă pe istorie pentru a uni locuitorii Chinei într-un front comun împotriva străinilor. Una dintre frazele discursului lui din iulie 2021 a atras atenția jurnaliștilor străini: "The time in which the Chinese nation could be bullied and abused by others is gone forever / Vremea când națiunea chineză mai poate fi abuzată și hărțuită s-a încheiat …”.
Mai poate sta cineva împotriva Chinei? E îndoielnic. Liderii occidentali nu mai constituie un front comun și unit împotriva Rusiei, și cu atât mai puțin împotriva Chinei. Interesele lor economice sunt prea mult dependente de China pentru a risca o dislocare economică și mai serioasă ca cea cauzată de războiul din Ucraina. Iar omul de la Casa Albă este mai mult preocupat de implementarea unor politici de confuzie sexuală în școlile și armata americană decât de promovarea unor politici de contracarare a puterii militare chineze.
NOTĂ: Celor interesați de subiectul de azi le recomand articolul publicat în februarie in Harper's Magazine de Ian Buruma: The Great Wall of Steel / Marele zid de oțel: https://harpers.org
Peter Costea
