%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
În 50 de ani România va arată cum arată Japonia astăzi: în întregime îmbătrînită în zonele rurale, și pe jumătate îmbătrînită în zonele urbane. Iar zonele rurale vor fi resalbaticite de vegetație. Asta e Japonia de astăzi, arată o recentă apariție editorială. Britanic, autorul e specialist în cultură și civilizația niponă. A scris cartea după o absența de 30 de ani din Japonia. Titlul cărții e sugestiv: Alone în Japan: A Journey to the Future / Singur în Japonia: O călătorie în viitor. [Recenzie: https://spectator.com]
Autorul a locuit în Japonia mulți ani, pînă la mijlocul anilor 90 cînd Japonia a atins apogeul dezvoltării ei în perioada post-belică. De atunci, Japonia merge în jos, motivul principal fiind declinul ei demografic. Tokyo încă arată bine, scrie autorul. Este un oraș al tinerilor. Dar al tinerilor născuți în zonele rurale care s-au mutat la oraș, lăsînd în urmă o populație îmbătrînită, școli și magazine închise, întregi zone arabile pînă acum cultivate dar care acum rămîn necultivate, și o imensitate de vegetație care re-acopere zonele rurale.
Agricultură Japoniei e în paragină: nu mai este cine să cultive pămîntul. Infrastructură rurală e și ea în declin: case goale, în paragină, delapidate. Nu are cine să le locuiască. Drumurile rurale sunt pe alocuri nereparate fiindcă circulația a devenit cvasi-inexistentă. Serviciile publice, costisitoare, servesc populația îmbătrînită.
4 orașe japoneze (Tokyo, Yokohama, Nagoya și Osaka), dețîn jumătate din întreagă populație a Japoniei. Dar declinul demografic se simte și aici: 17% din casele din Osaka astăzi sunt goale.
Poate Japonia să își revină? E îndoielnic. Populația e deprimată, nu vede un viitor și nici nu privește spre viitor. Pentru că nu sunt copii și nu fac copii. Deprimarea minții previne formarea de familii și nașterea de copii. Tinerii se căsătoresc tot mai rar, iar numărul copiilor care se nasc e în scădere abruptă. Japonia a devenit și o societate în care chiar și relațiile de intimitate sunt în recesiune. Comparația este crasă, dar autorul vede lucrul acesta și în faptul că numărul caselor de toleranță a scăzut de la 38 000 în 2013 la 7 000 în 2023. Declinul ar fi lăudabil dacă ar putea fi atribuit revitalizării morale a țării. Dar nu este.
Starea mintală a japonezilor nu e doar deprimată – a devenit apocaliptică: declinul e iremediabil, Japonia riscă dispariția din istorie, se îndreaptă înspre mormint și cimitirul istoriei.
Așa arată o țară care nu prețuiește viață, copiii, și și-a pierdut voință procreării. Revitalizarea Japoniei implică revitalizarea gîndirii și a culturii. România și Europa au nevoie de ceva similar. Creștinismul e singurul răspuns care a mai rămas pentru prevenirea colapsului continentului. Creștinismul are o orientare spre viitor, spre viață, fiind o credință a nadejdii, a credinței, a vieții. O credință care apreciază viață, copiii, și evita depresia.
România și Europa se aseamănă tot mai mult cu Japonia. În ciuda migrației masive (54 de milioane de migrant străini), Europa imbatrineste, ruginește. Mintea ei colectivă se putrezește sub influență și povara progresismului. Populația tînără se retrage în zonele urbane unde valorile care dau viață (familia, căsătoria, copiii, moralitatea, credință, crestinsmul) sunt absente.
Peter Costea
