%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
China se sinucide. La fel și Occidentul. Nici China nici Occidentul nu pot evita ucigașul cel mai crunt și distrugător al umanității și civilizațiilor: colapsul demografic. În cazul Chinei, colapsul ei demografic e rezultatul unei politici intenționate și al unei culturi anti-copii, din care motiv putem vorbi despre un veritabil suicid demografic. Adică o alegere voita a dispariției. [Link: https://www.scmp.com]
Exista o diferență intre declin demografic și colaps demografic. Tarile unde ani la rînd mor mai mulți decit se nasc sunt în colaps demografic, iar cele unde decalajul e mic și de scurta durata sunt în declin demografic. Romania, la fel că și China, trec prin colaps demografic. La fel Rusia, Corea de Sud, Japonia, UE.
Cifrele vorbesc de la sine, chiar daca vocea lor nu e auzita decit în imaginația noastră. La începutul saptaminii, China a publicat datele demografice pe anul 2025. Ele sunt devastante. În 2025 în China s-au născut 7,92 de milioane de copii, cu 17% mai putini că în 2024 cînd s-au născut 9,54 de milioane. Este numărul cel mai mic de copii născuți în China din 1949 încoace cînd s-a început evidenta populației.
Populația Chinei a scăzut în 2025 cu 3,39 milioane, cea mai drastica scădere anuala din 1949 încoace, cu excepția genocidului lui Mao intre 1959 și 1961. Și tot în 2025 au murit 11,3 milioane de chinezi, cauzind un decalaj intre morți și vii de 3,4 milioane.
Unul din motivele pentru care nu se nasc copii este declinul căsătoriei. În 2024 numărul căsătoriilor (6,1 milioane) a fost cu 20% mai mic că în 2024, și aproximativ egal cu numărul căsătoriilor în 1980. Cifrele acestea sunt atît de îngrijorătoare, zic experții, incit “a return to positive growth îs almost off the table / o redobindire a unei creșteri pozitive e practic de neînchipuit”. [Link: Why experts question whether China's one-child policy was necessary in the first place | AP News]
Unde oamenii nu se căsătoresc nu se nasc copii. Unde e concubinaj copiii sunt un accident al relațiilor concubinilor, nu o regula așa cum este în căsătoriile și familiile stabile. Tinerii care intra în relații de căsătorie o fac cu anticiparea voita că vor avea copii.
Experiență Chinei e similara, în rezultate, cu experiență Occidentului. Cauzele, însă, sunt diferite. La fel și reacția autorităților. În China, autoritățile caută în mod voit să redreseze situația demografica prin protejarea căsătoriei, stimulente materiale pentru tinerii căsătoriți, programe de educație parentala pentru tineri, programe de consiliere a cuplurilor în criza, programe de prevenire a divorțului.
În China, penuria copiilor nu este rezultatul unui mod de viață hedonist. În Occident, penuria de copii se datorează în primul rînd politicilor de lunga durata ale politicienilor de distrugere intenționată a familiei și a căsătoriei. Odată ajunsa pe mina feministelor, societatea civila respinge căsătoria și copiii, numindu-le pe cele doua forme de exploatare a femeilor de către bărbate și societate. Atitudinea anti-copii din China s-a datorat politicii (eronate) de eliminare a sărăciei. Pe cînd în Occident, ea a fost generata de cultura feminista.
Din nefericire, demografii devin tot mai pesimiști privind posibilitatea revenirii demografice a Occidentului. Populația Europei simte lucrul acesta și pare să se fi resemnat privind inevitabilitatea dispariției civilizației europene clasice.
Peter Costea
