%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Întrebarea aceasta nu e fară rost în contextul actual, ea fiind tema unei conferințe conservatoare recent ținute la Paris. Feminismul, puternic influent în gindirea seculara, universtati, lumea intelectuala și mass media, a șters bărbații din domeniul social. A declanșat, după paradigma marxista, o ura de clasa împotrivă lor, astfel incit – în afara cercurilor creștine, e greu de găsit femei influente care scriu ori vorbesc cu respect la adresa bărbaților.
Acum, însă, se pare că a venit și rindul femeilor. Sunt doamnele, fiicele, soțiile, surorile, nepoatele sau prietenele noastre – femeile în general, pe cale de dispariție? Întrebarea nu e fară rost, deoarece feminismul încearcă să redefinească chiar și definiția de femeie. Iar femeile care nu se vor alinia noii identități de femeie rișca să o piardă. Tocmai au publicat o carte în care feministele spun femeilor cum pot devein “mame bune”, ele cele care nu au copii și de fapt urăsc copiii și femeile care au copii: https://www.newyorker.com
Explicațiile mele, însă, contează mai puțin și sunt, probabil, mai puțin persuasive. Dau deci cuvintul unei autoare conservatoare care a participat la conferință din Paris și și-a exprimat impresiile într-un articol recent din European Conservative.
Redau cteva paragrafe în limba romana, urmind că cei interesați să citească articolul în întregime aici: https://europeanconservative.com
***
Vineri, 30 ianuarie, instituția media conservatoare Boulevard Voltaire a găzduit la Paris o conferință importantă dedicată femeilor, intitulată „Urgences: Françaises en danger” (Urgențe: Femeile franceze în pericol). Aceasta a fost prima dată când dreapta a organizat un eveniment pe această temă fierbinte, abordând-o din toate unghiurile.
Obsesia stângii cu apărarea drepturilor femeilor tinde să reducă suferința și interesele acestora la câteva probleme simbolice, excluzând orice alte chestiuni: contracepția și avortul; paritatea în sfera publică și în accesul la funcții de responsabilitate; eliberarea de sub controlul unui „patriarhat” în mare parte fantezist. Acestea sunt poziții ideologice care au o legătură redusă cu realitatea cotidiană a femeilor în 2026.
Prin urmare, conferința a căutat să invite ascultătorii să revină la realitate printr-o serie de mese rotunde organizate în jurul principalelor rele reale de care suferă femeile din Franța de astăzi: sărăcirea, eliminarea sexului feminin, brutalizarea și înrobirea.
Secțiunea dedicată sărăcirii a evidențiat vulnerabilitatea extremă a femeilor într-o lume care valorizează munca femeilor ca factor de egalitate sau de răzbunare socială, fără a acorda atenția cuvenită muncii domestice dedicate vieții de familie și educației copiilor, de care beneficiază societatea. Politicile publice se concentrează pe familiile monoparentale conduse de femei, fără a sprijini familiile tradiționale, chiar dacă stabilitatea cuplurilor și puterea legăturilor familiale tradiționale sunt cele mai bune garanții pentru menținerea nivelului de trai al familiilor.
Dezbaterile din ultimele luni privind reforma pensiilor au sacrificat complet mamele, care sunt eternele perdante într-un sistem care le disprețuiește și consideră că alegerile lor, făcute în beneficiul generațiilor viitoare, le plasează de partea “nimenilor”. Când femeile ajung la vârsta de pensionare, creșterea copiilor nu aduce nici satisfacție morală, nici compensații financiare substanțiale pentru ele.
Discuția despre eliminarea femeilor ca si sex a avut scopul de a atrage atenția asupra unor probleme cruciale care sunt adesea trecute cu vederea de public și limitate la câteva cercuri activiste: ofensiva transgender și mamele surogat. În timp ce presa mainstream, lumea divertismentului și lumea sportului prezintă cu ușurință profiluri de bărbați transgender care încearcă să se dea drept femei, realitatea statistică este cu totul alta. Majoritatea cazurilor de tranziție, 70%, implică femei tinere care nu se simt confortabil cu feminitatea lor și caută să-și înece problemele de identitate într-o ipotetică și dureroasă schimbare de sex. Sub presiunea rețelelor de socializare, adolescentele ajung să creadă că a crește și a deveni femeie este un blestem.
Olivia Maurel, purtătoarea de cuvânt a Declarației de la Casablanca pentru abolirea universală a mamei surogat, a depus mărturie despre trauma luării unui copil de la mama lui biologică pentru a satisface capriciile cuplurilor care își doresc un copil, în detrimentul copilului, care este perceput ca o marfă de dobândit.
Transgenderismul și mamele surogat sunt două fețe ale aceleiași monede. În ambele cazuri, femeia însăși, o realitate în carne și oase, dispare ca și cum nu ar fi nimic mai mult decât un accesoriu temporar în marele ciclu al vieții, transformabil, modificabil și chiar de unică folosință. Schimbarea de sex șterge realitatea biologică a femeilor; mamele surogat neagă prima caracteristică a feminității, și anume maternitatea.
Dezbaterea despre brutalizare a readus în minte cifrele dramatice privind insecuritatea și imigrația, recent publicate de Ministerul de Interne, ale căror prime victime sunt femeile: ele sunt in prima linie când e vorba de violență stradală sau violență sexuală. Vinovatul universal este bărbatul alb, din clasa de mijloc. Vina va fi întotdeauna asupra lui, potrivit unui sistem judiciar ultra-feminizat care nu are nicio intenție să isi pună la îndoială cadrul interpretativ. Vorbitorii au tras un semnal de alarmă cu privire la orbirea feminismului mainstream față de responsabilitatea islamului și a culturii musulmane în deteriorarea vieții femeilor franceze.
Peter Costea
