%20%23%20MM.gif)
Recomand cu mult entuziasm cartea recent apăruta a Adrianei Carranca, Soul by Soul: The Evangelical Mission to Spread the Gospel to Muslims / Suflect cu suflet: misiunea evanghelică de răspândire a Evangheliei între musulmani.
Subiectul mi-a fost puțin cunoscut până de curând. Eram în temă privind amploarea misiunii creștinilor neoprotestanți din Brazilia în alte țări din America de Sud, dar relativ puțin informat de marea implicare a misionarilor din America Latină între musulmani.
O recenzie fenomenală a cărții poate fi citită aici: www.newyorker.com
9/11 a schimbat lumea. Creștinii din America de Sud au văzut în evenimentele acelei zile o oportunitate mare pentru răspândirea evangheliei în lumea musulmană. Odată cu invazia americană în Irak și Afganistan, sute de misionari brazilieni și latino-americani au început să penetreze țările musulmane sub protecția trupelor americane și NATO.
Cartea descrie cu lux de amănunte cine sunt acești misionari, unde au misionat, dar și marile tragedii asociate cu munca lor de misiune.
Misionarii nu făceau prozelitism. Distribuiau ajutoare caritabile la musulmanii afectați de conflicte și deschideau mici restaurante în diverse zone urbane din Irak și Afganistan. O astfel de familie a fost una din Brazilia, care a convertit la creștinism 70 de musulmani pe perioada prezenței trupelor americane acolo. Talibanii însă au ucis pe mulți creștini convertiți. Au ucis și pe unii dintre misionari, împreună cu copiii lor.
Anul 2015, însă, a deschis o poartă gigantică pentru misionarii latino-americani odată cu relocarea a milioane de musulmani în Europa. Misionarii sunt prezenți la locurile de primire a migranților ajutându-i cu ceea ce au nevoie, dar și învățându-i despre Iisus Hristos.
Anul 1974 a fost un an de ruptură între neoprotestanții lumii în dezvoltare și liderii evanghelici din Europa, cei dintâi preferând munca misionară, iar cei din urmă implicarea în politica militară anticolonială a anilor 70. Ruptura s-a petrecut în 1968, iar de atunci, scrie Carranca, America de Sud a trimis „zeci de mii de misionari” în toată lumea.
Implicarea lor a fost încununată cu succes. Jumătate din Africa e creștină astăzi, iar în 1900 era doar 10% creștină. Dacă până acum 50 de ani majoritatea misionarilor erau americani, acum jumătate dintre ei provin din Lumea a Treia, cu preponderență din America Latină.
O altă oportunitate istorică s-a produs odată cu prăbușirea comunismului. După 1989, numărul misionarilor latino-americani a crescut de patru ori. Succesul lor o face pe autoare să remarce despre misionari ca având o bună mărturie, „an astonishing determination and growth of the global evangelical movement / o determinare uimitoare și creșterea mișcării evanghelice globale ...”
Ironic, nu? Prăbușirea Bizanțului în 1453 a blocat accesul creștinilor în lumea musulmană, dar cu o generație mai târziu, misionarilor creștini li s-a deschis o oportunitate enormă pentru răspândirea creștinismului după ce Cristofor Columb a descoperit Lumea Nouă / America Latină.
Secole mai târziu, descendenții convertiților la creștinism au devenit ei înșiși misionari, ducând Evanghelia la musulmani.
Creștinismul nu moare. Creștinismul este credința celor vii! Este o religie vie! Își regăsește vigoarea după fiecare vicisitudine prin care trece și reînvie asemenea Mântuitorului!
Hristos a Înviat!
Peter Costea
