Peter Costea ◉ Un nou front în spațiul drepturilor omului: drepturi sexuale pentru copii

Sexualizarea copiilor e una. Drepturile sexuale pentru copii e alta. Ambele sunt proiecte ale revoluționarilor revoluției sexuale și ale seculariștilor radicali care, însă, duc în aceeași direcție: pedofilie, normalizarea și legalizarea pedofiliei, incest, transformarea copiilor în obiecte sexuale, distrugerea identității sexuale a minorilor, distrugerea, în final, a ființei umane, prevenirea dezvoltării normale și echilibrate a copiilor, transformarea celei mai "minunate" creații a lui Dumnezeu într-un animal lipsit de rațiune. Lista consecințelor este practic interminabilă.

Nu e intenția mea să vă îngrozesc cu comentariul de astăzi, ci să vă "trezesc mintea sănătoasă" cum spunea Sfântul Apostol Petru într-una dintre epistolele lui scrise în contextul revoluției sexuale de acum 2000 de ani. Vă recomand un articol pe acest subiect pe care încă nu am avut ocazia să-l comentez cu toate că a fost publicat în noiembrie: The push for children's sexual rights is coming. [Link: www.thepostmillennial.com]

Pentru aceste două crime împotriva copiilor, cât și a consecințele lor (cele deja existente și cele care vor veni) suntem responsabili noi, adulții. Doar noi adulții. Nu copiii. Pe ei adulții îi ademenesc cu doctrine murdare, le pun în față cutia Pandorei, deschisă, cu toate tentațiile și murdăriile ei. Fără ca politicienilor, liderilor, învățătorilor, profesorilor, să le pese. Inclusiv dlui Iohannis, revoluționarul sexual par excellence al României.

Pentru că nici un om cu mintea întreagă nu poate să comită aceste crime atât de mârșave împotriva celor mai firave și inocente ființe ale societății. Murdărirea inocenței, distorsionarea intenționată a minții, știrbirea vieții intime, sunt crime care ar trebui pedepsite aspru.

Dar cu o generație de politicieni la putere care ei înșiși au fost îndoctrinați în sexualitatea perversă, au practicat-o și o practică, au devenit victime ale revoluției sexuale începute în anii 50 și 60, sunt fiii iluminismului și descendenții intelectuali ai lui Marx, Darwin, Nietzche și alți atei, la altceva nu te poți aștepta.

Ei sunt și victime ale generației divorțului care a explodat în Europa în anii 60. [Recomand articolul privind impactul divorțului asupra copiilor: www.cls.ucl.ac.uk]

Poartă, deci, și părinții și creștinii o vină pentru asta? Fără îndoială. Cum, anume? Prin abdicarea rolului de a fi părinți, de a fi lumină, de a se preocupa de soarta copiilor lor.

O doamnă din Oradea cu care discutam sâmbătă privind dorința dânsei de a se alătura Alianței Renașterea Națională își spunea oful în cuvinte directe și pline de îngrijorare. De ce, spunea ea, chiar și tații stau pe tușă în loc să lupte pentru copiii lor. Adăuga dânsa cu și mai multă amărăciune: femeile luptă mai mult pentru copiii și familiile lor decât soții lor. Bărbații, adăuga ea, par sa se feminizeze de la o zi la alta. Se retrag din rolul de tați, lideri în familii, și nu mai sunt critici privind decadența din cetate.

Marșul spre drepturile sexuale ale copiilor a prins viteză, de fapt, săptămâna trecută, când un Raport ONU privind viața privată a copiilor recomanda alocarea de drepturi sexuale copiilor, inclusiv educația sexuală fără consimțământul ori cunoștința părinților.

Recomand articolul: UN Report: Parents Block Sexual Freedom for Kids / raport ONU: părinții sunt obstacol libertății sexuale ale copiilor. [Link: www.c-fam.org]

Peter Costea

19 aprilie 2026