%20%23%20OT.gif0)
%20%23%20MM.gif)
Antisemitismul a devenit o politică de stat, nu doar o stare a minții. La fel si simpatia si solidaritatea. Demonstratiile impotriva regimului teocrat din Iran nu au suscitat proteste sau actiuni de strada in Occident sau in afara Iranului. Interesul, pasiunea siinversunarea cu care antisemitii au protestat impotriva Israelului au lipsit privind genocidul din Iran.
Conform autoritatilor iraniene 5000 de iranieni au murit in protestele recente. Protestatarii pun cifra aceasta la 16 500 in doar doua saptamini. [Link: Raportul Iranului spune că 16.500 de morți în „genocid în întuneric digital”]
Numarul decedatorilor e enorm. Represaliile deja au inceput si vor continua cu cruzime in lunile viitoare si vor duce la cresterea pronuntata a numarului celor executati. Victimele au fost cetateni pasnici luptind pentru libertate, nu teroristi inarmati pina in dintii implicati in actiuni armate impotriva autoritatilor.
In 2025 situatia a fost tocmai inversa privind Gaza. Actiunile de solidaritate cu teroristii Hamas au fost multe, iar numarul de proteste impotriva Israelului excesiv de mare. Multe au fost si actiuni punitive impotriva Israelului: sanctiuni economice, interdicii de tot felul, anularea evenimentelor culturale, interzicerea participarii israelitilor in competitii sportive si culturale internationale.
Aceasi gloata imensa de oameni si organizatii din toata lumea care au militat impotriva Israelului in Gaza astazi tac. Au tacut pe toata durata represiunilor teocrate islamiste. Nu si-au exprimat dezaprobarea, frustrarea, minia. Au ales tacerea. Cu toate ca in Gaza conflictul a fost declansat de palestinieni prin actiuni teroriste si criminale, iar victimele au fost colaterale unui razboi, nu al unor actiuni pasnice ca in Iran.
Tacerea si actiunea selectiva sunt simptome ale politizarii simpatiei si compasiunii. Politizarea apartine progresistilor ale caror sentimente si actiuni sunt motivate de lupta de clasa: unii pier, altii cistiga. In cazul Israelului, Israelul pierde si Gaza cistiga. Simpatia e de partea agresorilor nu de partea victimelor.
Tocmai a fost publicata o carte privind transformarea facuta de politicienii de stinta a teroristilor in luptatori pentru libertate. In mod special, cartea traseaza modul in care de-a lungul deceniilor teroristii palestinieni au devenit “eroi” ai progresismului. New York Times a publicat o recenzie pe 12 ianuarie. Link: https://www.nytimes.com
Aceasi matrita de gindire e prezenta si in aceste saptamini de inceput de an. Cetatenii din Iran mor cu zecile de mii luptind pentru libertate, in timp ce Occidentul alege sa taca, iar progresistii sa priveasca in alta parte. Cetatenii iranieni si-au pierdut libertatea in 1979, fara ca sa se infiripe in Occcident o miscare de solidaritate cu poporul iranian asa cum sa infiripat si extins in cazul palestinienilor teroristi.
Ceea ce dovedeste din nou ca antisemitismul si solidaritatea selectiva sunt o politica a progresismului.
Peter Costea
