
Imaginează-È›i un cimitir în care pe majoritatea pietrelor funerare scrie aceeaÈ™i dată; 06.02.2023! Eu am văzut aÈ™a ceva È™i mi-a fost ruÈ™ine să respir.
A trecut un de la tragedia care a zguduit Turcia. Ăștia care conduc statisticile spun că au murit cinci zeci È™i ceva de mii. Fals. Au murit câteva sute de mii de oameni.
Pe șase februarie, 2023, la ora patru și un sfert, au murit sute de mii de planuri, mii de vise și zeci de mii de case.
Vorbeam atunci cu o mamă care a reuÈ™it să-È™i scape trei din patru copii. Nu se putea bucura. Îmi spunea că cel care a murit i-a cerut în seara aia o felie de pâine cu dulceață. I-a promis că o să-i dea la micul dejun. N-a mai apucat.
Un bărbat ne povestea cum, sub dărâmături, copiii lui îi cereau apă. El nu putea face nimic. Și unul câte unul, pe rând, în câteva ore, au murit în faÈ›a ochilor lui.
În tot necazul acesta, Evanghelia a fost vestită în acele zone. Există azi biserici, în Antakya, Iskenderun È™i în alte oraÈ™e, care au crescut de patru ori într-un an.
Dacă aveÈ›i copii care vă fac probleme, mulÈ›umiÈ›i Lui Dumnezeu. Dacă creÈ™teÈ›i prunci la vârsta adolescenÈ›ei, mulÈ›umiÈ›i Lui Hristos pentru provocări. Nu e uÈ™or să creÈ™ti copii într-o lume stricată cu droguri peste tot. Dar mulÈ›umiÈ›i Lui Dumnezeu că puteÈ›i să le daÈ›i o ciocolată, o îmbrățiÈ™are È™i o palmă din când în când.
Hristos în noi, nădejdea Slavei!
Restul e goană după vânt!
Sali Sabri